Falfait de aripi

-Eu cu tine sunt protectoare. Nu stiu daca as face-o pentru alte vrajitoare.

- Nu ai nici un motiv sa fii. Esti doar o zana pe care am cunoscut-o acum maxim o ora.

-Poate pe mine ma stii de doar o ora dar pe unadin nepoatele mele, pe Sanara, o stii de mai mult timp.

- Si nu ar trebui sa te intereseze viata mea. Nu ar trebui sa ma protejezi, cum nici ea nu ar trebui sa o faca.

-Asa gandesti tu micuta vrajitoare. Crezi cca stii totul, ca esti in siguranta, ca te poti proteja si singura dar habar nu ai ce pericol mai mare planeaza asupra ta. Noi zanele o stim mult mai bine. Spuse Selene.

- Ce pericol? Nu imi este frica de nimic. rad.

-E vorba de un blestem, de magie neagra foarte puternic, lasat de o vrajtoare care o ura pe mama ta si pe tine, si care acum nu mai e printre noi. Acum apartine iadului. Blestemul lansat nu putea fi desfacut decat de ea insasi. Tu ai ceva, care te protejaza de blestem in mod normal, dar sunt anumite perioade in care acel ceva, nu te ate proteja de blestem dar pana acum, blestemul nu a reust sa te afecteze, Totusi din moment ce am vazut asta, nu as putea sa mi-o iert niciodata daca tu ai pati ceva. Din fericire perioadele tale slabe fata de blestem, e o data la 7 ani, in noaptea de Craciun.
Blestemul daca te va afecta te va face sa devii un monsru cu mintea controlata de demoni. insa exista o metoda de protectie definiva impotriva acestui blestem, pe care chiar eu am resit sa o inventez.
Sa fii inchisa timp de 3 zile, intr-un inel magic pe care il poarta o zana cu sange albastru.

- Ce? Stai, ai cunoscut-o pe mama mea adevarata? Nu am putut sa stiu niciodata cine este, intotdeauna am cautat-o, dar fara rost. Am fost abandonata la usa unei famili, in ziua de Craciun si am aflat de puteri tarziu, iar cand am descoperit am fost alungata si de la acea casa.

-Mda, am cunoscut-o fara sa am drept sa o cunosc. Insa doar din vedere. M-am intors in timp si chiar am incercat sa indrept situatia. Mai rau am inrautatit dar am platit scump. Totusi fapta mea de a ma intoarce in timp si a te salva pe tine de la moarte, a produs niste schimbari. A dat peste cap calculele unui vrajitor care vroia sa ma ucida. Am platit cu suferinta de a imi vedea aproape intreaga familie distrusa si regatul furat si distrus incetul cu incetul. Asta e pedeapsa mosului ala care se ocupa cu timpul. Mama ta adevarata din acate sub actiuile mele impuslive, nu mai e printre noi. De asta soun ca mai rau am inrautatit situatia.

- Din cauza ta a murit mama? spun, cu lacrimi in ochi.

-Nu stiu daca e chiar cauza mea, ideea e ca tu esti cea mai puternica fiinta din utopia, iar eu printesa Fairyopiei am facut un gest destul de necugetator. M-am intors in timp cu multi ani inainte de propria ma nastere, ca sa te pot salva pe tine din ghearele unui vrajitor foarte puternic, acelasi vrajitor care in anii batranetii lui, trebuia sa ma asasineze pe mine si familia mea. in momentul nasterii mele. Daca i-ar fi reusit asa ceva, am fi pierit amandoua fiindca istoria s-ar fi rescris. insaorice modificare a istoriei cere anumite sacrificii. Eu am trait cu durerea de a nu avea familie, am locuit alaturi de matusi. Crede-ma eu am vrut sa o salvez si pe mama ta, dar timpul mi-a rapit sansa.

- Tu macar ai avut rude de sange.. Ma uit in alta parte, evitand contactul vizual.

-Stii, poti fi suparata pe mine. E vina mea, ca nu am putut fi mai rapida.

- Tu nu ai nicio vina. Las-o balta. Sufla spre o suvita de par. Ce vrei sa fac eu?