Ceasul magic

Era o zi frumoasa de iarna. In timp ce ma plimbam vazusem ceva stralucind in zapada. Credeam ca era safirul lui Arya dar nu era. In data ce ma apropii urma o explozie de lumina apoi ma simt diferit.
Eram micsorata si inchisa intr-un safir fara sa am controlul mainilor mele. Era un ceas de mana cu ecran de safir iar eu eram inchisa in el si mainile mele erau limbile. Inca ningea puternic. Dar safirul ceasului emana acum o lumina palpaitoare constanta.

Ma plimbam si eu la marginea unui orasel,cand vad ceva stralucind prin zapada si ma aplec sa vad ce este.

Eu o vedeam pe Arya si incercam sa ii spun sa ma salveze. Dar in mod ciudat vocea mea nu putea depasi safirul ceasului.

"Ce ceas frumos" imi zic atingand micul mecanism ce statea in palma mea.
Ce limbi ciudate are, parca are si degetele si ma uit mai atent.

Incercam sa insiastsa i spun sa mascoata, sperand ca macar ar putea citi pe buze. Asta daca desigur si-ar da seama ca buzele mele se misca si ca sunt eu si nu doar o figurina care sa infrumuseteze ceasul.

Ceasul era original, nu gluma. Acum uitandu-ma de doua ori ca sa verific ora, observ o figurina rasturnata. Dar constant ca acea figurina tot incerca sa spuna ceva, fiindca imi facea ochiul si isi misca buzele.
Am crezut ca e imaginatia mea, cand constat ca era Sanara.
-Firar sa fie, cum ai ajuns acolo?
Dar nu putea sa se miste, nici nu mai avea loc.
-O sa incerc sa te scot de acolo!

-Se pare ca e magie neagra. Spun eu desi sigur nu credeam ca ma auzise.

Am incercat mai multe vraji, dar nici una nu avea efect.
-Cred ca trebuie sa apelam la cineva cu mai multa experienta, i zic eu, sperand sa ma auda.

Eu o auzisem dar nu stiam cum sa fac sama inteleaga. Eu ma gandeam la matusa mea Josephine.

-Hai sa vedem cum ajungem la palat si imi i-au zborul.
Poate matusile tale stiu ce sa faca.

Eu ma gandeam ca arfi mai bine sa ma puna la incheietura mainii ei, pana aungem la palat decat sa ma tina in mana. Dar stiam ca daca incercam sa vorbesc vorbeam degeaba ca nu ma azea si era prea concnetrata pe zbor ca sa se uite la ceas sa vada daca incerc sa ii spun ceva sau nu. Totusi eram fericita ca ma duce la matusile mele.

Imi continuam zborul pana ma gandesc sa imi atasez ceasul de brat ca sa nu il scap in zbor.

Admiram cerul albastru si senin in timp ce Arya zbura cu mine.

Am ajuns in dreptul padurii ce imprejmuia castelul ca un zid si m-am oprit pe ramura unui copac.
Drumurile lungi, mai bine zis zborurile lungi ma oboseau si ma asez ca sa ma odihnesc. Oricum mai aveam o bucata buna pana zburam, iar zece minute pe ramura nu imi stricau.

Ajungand la ora fixa insa spre deosebire de alte ceasuri, eu ii atrag atentia cu vorba.
-Este ora doisprezece. Apoi cant o melodie:
https://www.youtube.com/watch?v=nX2anEXG0eE

La un moment dat atipesc, apoi tresar cand aud ceva cantand. Ma uit prin toate partile, apoi constat ca era ceasul.
-Oh! Deja e doisprazece si ma ridic, scuturandu-mi rochia.
Apoi imi i-au iar zborul spre palat, dar ceva ciudat se intampla cu mine, ca nu reuseam sa imi tin ochii deschisi. Ma simteam stoarsa de energie.

Stiam ca era vorba de vampiri energentici dar nu aveam cum sa o avertizez.

Ma luptam in continuare cu oboseala apoi aproape ca mi se inchid, urmand sa nimeresc intr-un geam.
Dar ceva sau cineva imi atrase atentia si incerc sa deschid ochii. Ma durea capul ingrozitor.

Ma gandeam daca Arya cumva va putea inversa vraja cand se va simti mai bine.

Am aterizat intr-un pom la fix inainte sa imi pierd cunostiinta.

Arya era inconstienta iar eu eram doar un ceas la mana ei stanga. Ma simteam neputincioasa.