In apele inghetate ale Antarticii

Kazyz:Tocmai ajunsesem in oceanul inghetat si scot capul la suprafata. Peste tot se vedeau plutind bucati mari de gheata, desprinse de continent. Am inotat pana am ajuns la margine, apoi m-am tarat afara sa ma odihnesc putin.

Judy:

Innotam prin apele inghetate ale antarcticii. incepusem din cauza plictiselii sa fac salturi peste micile insulite de gheata ce pluteau prin ocean.

Kazyz:Intre timp inchisesem ochii ca sa ma relaxez, cand aud un pleoscait in departare.
Curand vad si o coada si ma gandesc ca ar putea fi o sirena.

Faceam salturi de defin printre obstacolele de gheata, apropiindu-ma de baiat.

-Buna sirena micuta, o salut eu vazand ca se indreapta spre mine.
Ce ape te aduc pe aici?

-Doar ma plimb. Imi place sa calatoresc mult. Vreau sa ajung la polul Nord. Si vreau sa verific daca e adevarata teoria existentei unei pesteri subacvatice ce strabate planeta ca o scurtatura de la Polul Nord la Polul Sud.

-Atunci ce zici de o mica excursie? Si eu sunt in cautarea unor perle foarte rare care te pot face mairezistent la frig.
Si din cate stiu, Antartica e renumita pentru comorile ei ascunse.

-De acord. Haide. Ii spun eu, scufundandu-ma in apele inghetate.

O urmez si eu, scufandandu-ma in apa. Inotam printre bancuri de pesti si bucati de gheata ce pluteau deasupra noastra.

-Iti plac pestisorii astia? il intreb u aratandu-i niste pestisori mici cat unghia colorati indiferite cuori si ce se miscau intr-un banc compact ce pareau a face un curcubeu dansator.

Da, parca ar fi un semafor subacvatic si chicotesc, provocand bule in ocean.
Am inotat mai adanc pana am dat o stanca inchisa cu niste desene ciudate formate pe ea.

-Stai, nu atinge aia. Incep sa tip eu la el.

M-am oprit, desi nu atinsesem decat cu unghia stanca.
-Ce ai patit de te agiti asa? Care e tot misterul?

Aceasta e o stanca sub care se afla inchis un monstru marin destul de periculos. Din fericire e adormit. Dar daca inchisoarea lui se deschide, el revine la viata. Sau mai degraba ea. Acest monstru e jumate sirena jumate caracatita. Si are puteri de vrajitoare.

-De ce nu ai spus asa de la inceput?
Ma gandeam ca poate vom da peste pestera.

-Hai, vino dupa mine. Pestera are o intrare destul de evidenta dupa o bariera de corali si o padure de alge.

-Bine si inot dupa ea. Ce crezi ca putem gasi aici?

-Pai in afara de pesti arctici si corali inghetati, si de perlele pe care le cauti tu, exista o legenda despre o scoica uriasa, a carei perla e cat un ou de dragon. Se spune ca acea perla e atat de valoroasa incat ai putea cumpara cu ea, intreaga lume. Desigur pare exagerat sa poti cumpara lumea intreaga. Dar nu pare exagerat sa existe o perla atat de mare.

-Si daca acea perla incape pe maini gresite iti poti imagina ce se poate intampla, nu?
Desi daca stau sa ma gandesc acea perla de care vobesti, ar trebui sa aiba si un sistem de autoaparare foarte bun.
Odata intrati in pestera, observ peretii decorati cu alge ce isi schimbau culoarea imediat ce incercai sa le atingi. Desenele imbogateau peretii, aratand civilizatia straveche. Candva, chiar existase viata pe acest continent si simt o apasare in piept ce nu imi dadea pace.
De ce ma instristasem atat vazand desenele? Oare fiindca imi aminteau de pacea ce existase odinioara in padurea mea, acum aproape goala si ii simteai jalea.
Intorc capul si continui sa inot tacut.

-Dar tu crezi ca cine intra in scoica aia pentru a fura, mai iese vreodata viu? Poti vizita perla indeaproape, chiar si sa intri in scoica daca doresti, poti sa atingi perla daca vrei, dar daca scoica simte ca vrei sa iei perla, se inchide si numai scapi viu. Apropo scoica are o anumita substanta gelatinoasa in care te acopera si te dizolva, si apoi te mananca. Asa sunt toate scoicile gigantice.

-Si scoica este vie. Ma multumesc sa vad perla si de departe. Ma gandeam la mecanismul ei de aparare, ca daca cineva ar descoperi cum sa il sparga si il foloseasca doar pentru gandurile sale spurcate, atunci ar deveni o arma de temut.
Trebuie pazita.

-Asta asa e. Totusi nu prea vine multa lume aici pe fundul oceanului.

-Asta e un lucru bun. Sti iti spuneam toate astea fiindca nu vreau sa se intample, ce s-a intamplat si in padurea mea,casa mea.

-Totusi nuam vazut pe nimeni in apa care sa se dedice hotiei. Pericolul l-ar reprezenta cei de pe uscat dar din fericire, nu pot ajunge aici fiindca nu pot respira pana aici. Chair si cele mai performante costume de scafandru, nu pot detine atata ar incat cineva de pe uscat sa ajungaaici. Tu esti naga si naga pot sa isi tina respiratia foarte mult sau poate unele specii pot respira sub apa.
Totusi noi sirenele care mai suntem foarte putine incat nici nu ne cunoastem unele pe altele si traim poate foarte dispersat si nici nu stim unele de existenta celorlalte, suntem amenintate de pirati, de rechini, si de 2 pericole foarte mari pe care probabil celelalte sirene nici nu le stiu. -Regele Sharkadiei si supusii sai ce traiesc in Canionul Rechinilor. Sunt niste rechini antropomorfi sau poate monstri mai bine spus. Inainte au fost rechini obisnuiti dar au fost iradiati cu petrol radioactiv. Apoi ei bine recent a erupt un vulcan si s-au deschis portile iadului. Au venit prin vulcan din iad, demonii de apa cunoscuti si ca Evil Manta. Arata ca o combinatie intre demoni si pisici de mare gigant.

-Da nu te intrebi daca rechinii ar vrea perla pentru ei?
Daca spui ca au devenit atat de puternici, ce i-ar putea impiedica sa puna stapanire pe toate oceanele?