Sacul magic

-Cred ca inca nu s-a stabilizat. Ar trebui sa mai avem putina rabdare.

Am mai asteptt, dar peisajul nu se schimba si m-am ridicat de la pamant.
Nisipul imi frigea picioarele. am scos un cristal, care in contact cu pielea mea se transforma intr-o pelerina subtire de matase care sa ma protejeze de soare, iar in loc de rochia obisnuita, putam o rochie o scurta fara maneci, tot albastra.

-Frumoasa rochie. Hai sa mergem. Cat despre intoarcere se face automat.

-Nu prea cred. Cred ca vom ramane un timp blocate aici si inaintez pana vedem o asezare de case si un templu.
-Acum ce mai spui? Ti se mai pare a fi miraj?
Dar cand pun mana pe o usa ca sa ma sprijin cad inauntru ridicand tot praful.

-Acum e bine. Totusi stiu ca suntem in trecut dar nu stiu ce an. Pare a fi evul mediu. Stii, fereasca Sfantul sa fi nimerit in perioada inchizitiei. Vom fi arse pe rug amandoua.

- Despre ve perioada a evului mediu tot trancani? Nu vezi ca suntem in mijlocul desertului?
Ma ridic si ma scutur de praf observand casa micuta. Ies afara si ma uit la templu.
-Mai degraba suntem in antichitate, in caz ca nu ai observat statuile ce seamana cu cele egiptene.

-Ah, mersi ca mi-ai spus. Acum realizez ca poate suntem in Egiptul Antic.

-Hai sa intram in templu. Vad ca casele sunt goale si merg spre acesta, unde tronau cateva statui in forma de lei si pisici.

-Bine. Spun eu si intram in templu. Templu era arhiplin.
-Se pare ca e o mare sarbatoare.

-Cam da si e plin de pisici.
Si cam asa si era. Pisicile roiau in templu, pana si mancarea lua forme de pisici.

-Deci se pare ca e o sarbatoare inchinata zeitei Bastet.

-Ai dreptate si o pisica incepu sa se plimbe pe langa picioarele mele.
Adulti si copii se jucau cu micile feline, care isi foloseau tot sarmul pentru a fi adorate. O femeie ne intampina si ne facu semn sa luam loc in doua scaune aurite.

Luam loc pe acele scaune indicate.

Aceeasi femeie ne servi cu prajituri, apoi cateva pisici sarira in bratele noastre.

Iau cateva prajituri insa nu ma mai opream din mancat prajituri decat cand Arya imi dadu peste mana.

-Sanara! si ii dau un cot zdravan, ea incepand sa tuseasca.
Dau din cap si urmaresc dansul care incepuse.

Pentru mine era ca o revenire din hipnoza.
-Ce? Unde ma aflu? Spun eu ametita.
-Scuze, dulciurile ma hipnotizeaza.

-Nu te mai puteai opri din mancat dulciuri.
Ia putin suc si ii intind un pahar.

-Multumesc. Spun eu, luand o gura de suc.

-Cu placere.
Incep sa ma plictisesc tot urmarind dansul lor.

Urmaream si eu apoi acel dans.

In cele din urma dansul se sfarsi, apoi in timp ce sedeam pe scaune, aud o voce venind din spatale unei perdele.
Curioasa ma ridic sa vad cine era si cand dau perdeaua, zaresc un baiatel.

Ma uitam catre Arya si vad acel baietel care il descoperise Arya.

Acesta ne facu semn cu mana sa ne apropiem.
-Am descoperit un loc fascinant, vreti sa il vedeti? ne intreba el.

-Da, sigur. mi-ar place sa vad.