Ploaie de primavara.

Calypso

Era o dupa amiaza de primavara,  in cursul saptamanii. Ma intorceam de la scoala spre casa. Eram profesoara de biologie mitologica. Ceea ce insemna ca predam Ierbologie, biologia si anatomia fiintelor magice si anatomia zanelor.
Taiasem drumul prin parc cand se innorase brusc si observ pe cineva pe are ca si mine il prinsese ploaia in parc. Fulgerul lumina puternic si in scurt timp se auzi un tunet atat de puteric incat ai fi spus ca a inceput razboiul si cineva trage cu tunul.
-Haide sus. Te duc eu acasa. Ii spun eu. oprindu-ma in fata acelei persoane.

-Multumesc! ii spun eu. Dar nu sunt de pe aici, sunt doar in vizita si ma gandeam sa-mi gasesc o locuinta pentru cateva zile. Ma poti ajuta?

-Desigur. Cu pacere. Eu sunt Calypso. Ai putea locui putin timp la mine pana iti vei gasi o casa, Desi casa mea s-ar putea sa fie un pic prea mare pentru gustul tau. Dar sper sa nu fie prea incomod.
O conduc acasa la mine, unde casa desi arata din xterior de parca ar fi fost un mic palat, adevarul din interior era altul.
https://7coline.files.wordpress.com/2012/06/palatul-culturii-iasi.jpg

In interior, casa nu avea deloc etaj. Avea insa o inaltime de 6 metri iar camerele erau facute ca pe masura unui semi-urias. Era un living enorm, 3 dormitoare, o bucatarie si o baie.
Paturile erau enorme cat sa poata suporta o greutate de 450 kg.

-Deocamdata insa nici eu nu cunosc prin zona case de vanzare, dar poti sta la mine cat va fi nevoie.

-Va fi exact ce am nevoie! Nu sunt prea pretentioasa. Daca vrei te pot ajuta cu curatenia si gatitul, ca sa nu stau degeaba. Eu sunt Yozora! In majoritatea timpului voi colinda orasul, asa ca nu voi sta decat rareori in casa.

-Incantata de cunostinta. Si sa inteleg ca esti turista? Sau ai venit la studii dar vrei sa te acomodezi cu orasul? O intreb eu.
-Si cu ce te ocupi?

-Sunt un calator. Nu sunt nici macar din lumea asta. Considera-ma un inger pazitor, desi sunt cel mai rau dintre demoni.

-Eu sunt profesoara la Alfeea, Scoala magica. predau Bilogia magica si toate ramurile ei.

-Ce interesant! Mereu mi-am dorit sa aflu mai multe despre centauri, basilisk, vampiri si alte creaturi magice.

-Pai o sa iti povestesc o multime. Acum ar trebui sa merg sa fac piata. Nu te-as pune pe tine pe ploaia asta. Mai ales ca eu o sa ma pot intoarce mai repede decat tine. Sau poate ca piata mai poate astepta pana maine dimineata.
-Ai mancat vreodata Consomme si Tzatzichi? Consomme e un fel de supa cu specific grecesc.
Iar maine am de gand sa pregatesc o mancare de portocale si o prajitura cu fructe Yuzu.

-Nu am incercat astfel de mancaruri, dar sunt pregatita sa le incerc. Imi plac mult dulciurile! Si imi place atat de mult ploaia asta. E ca o amintire a primaverii sau a toamnei. Obisnuiesc sa cant si sa dansez in ploaie, dar sigur m-as alege cu o raceala acum. Iti pot canta unul din cantecele pe care mi le canta mama cand era furtuna afara. Ma ajuta sa adorm.

-Foarte frumos cantecul. Ciudat e ca parca imi amintesc acest cantec insa nu mai stiu. de unde. Am doar senzatia ca l-am mai auzit candva insa nu imi mai aduc aminte nimic din copilaria mea. logic e sa ma gandesc ca poate si mama il cunostea de undeva si mi-l canta dar nu sunt sigura.

-Esti relativ tanara. Deci poate a fost transmis din generatie in generatie.
I-am zambit cu subinteles.
-Locuiesti singura? De cat timp?

Locuiesc singura de mai multi ani. Cu toate ca am unele lacune, despre viata mea personala, in mod ciudat imi amintesc scoala perfect, si am diploma de pedagogie, facultate absolvita recent. Nu am intrat de mult timp in randul profesorilor. Nu imi mai amintesc de exemplu cum arata familia mea, nu imi mai amintesc momente din copilare de dinainte de scoala. Totul de la nasterea mea si pana la varsta de 6 ani cand am intrat la scoala nu imi mai amintesc. E posibil sa fi avut un accident in copilarie.
Tot ce pot sa imi amintesc, primul si cel mai veci eveniment, e ca m-am trezit intr-o livada de portocali, si apoi am fost gasita de o zana si dusa la scoala Alfeea.

-Ti-ar placea sa-ti afli trecutul? Sa descoperi mai multe despre tine...

-Da. Cunosti vreo posibilitate? Chiar e posibila calatoria in timp? O intreb eu.

-Ai noroc! Eu controlez timpul, cu alte cuvinte si destinul. Ti-am putea primi inapoi amintirile si familia, sau poti lua alte decizii si sa-i pierzi oricum. Ai putea suferi inca o data, si inca o data... Dar asta va fi consecinta hotararii tale. Daca vrei sa intorc timpul spune-mi data si locul de unde vrei s-o iei de la capat!

-Nu vreau sa o iau de la capat. Insa vreau sa cunosc familia mea si imi vreau doar amintuirile inapoi. Dar apoi vreau sa ma intorc la timpul prezent si sa continui de unde am ramas.
Chair daca i-as primi inapoi la un moment dat tot nu vor mai fi. Apropo din cate stiu eu, din cate mi-a spus un vrajitor, moartea nu poate fi evitata sau amanata. In cel mai rau caz, incercand sa o amani, nu o poti amana ci doar schimba modul de a muri a celui care vrei sa ii amani moartea. Va muri in aceeasi zi dar in alt mod.

Am incepu sa rad.
-Atunci nu era un vrajitor prea stralucit. Dar, ti-am mai spus, eu nu fac parte din categoria vrajitorilor, deci regulile lor nu se aplica in cazul meu. Eu cand ofer o sansa, nu o ofer pe bucatele. Daca iti spun ca ii poti salva, ii poti salva, dar viata ta nu va mai fi la fel, in schimb iti vei primi inapoi familia. Ai timp sa te gandesti la asta.

-Bine, ma voi gandi. Ii raspund eu.
Imi placea sa fiu profesoara iar cel ma mult ma ingrijora ca daca as fi avut inapoi familia nu as mai fi fost profesoara.

In timp ce ea se gandea, eu m-am dus sa trag un pui de somn.

M-am dus apoi si eu la culcare. Ma dusesem in camera mea, asezandu-ma in patul meu urias, pe o parte si adormind.

Pe la miezul noptii, din geanta mea de calatorie iesi o vulpe. Era nerabdatoare sa ne plimbam prin ploaie. Mereu faceam asta in noptile ploioase. M-am schimbat in ceva mai comod si am iesit afara.

Ma plimbam prin gradina, iar pe suprafata lacului dansau cerculete acolo unde cadeau picaturile de ploaie. Am inceput sa cant, iar din apa lacului, iesi un dragon alb. Era Albino, care mereu aparea la chemarea mea.

Eu inca dormeam dusa. Visele mele nu erau clare.

Eu, dragonul si vulpea, am intrat in visele lui Calypso. Eu am luat forma unui Phoenix si am inconjurat-o cu flacarile mele, soptinadu-i: ''Mi-ai vazut caderea, acum urmareste-mi ridicarea.''

Visul se schimba, si dragonul ii vorbi.
''Ca sa supravietuiesti, focul din tine trebuie sa fie mai puternic decat focul ce te inconjoara.''

Vulpea isi arata adevarata forma si ii dadu si ea un mesaj:
''Traieste in prezent, aminteste-ti trecutul, nu-ti fie teama de viitor, pentru ca niciodata nu a existat si nici nu va fi decat acum.''

Visul se destrama, iar mesajee fusesera transmise.

Dimineata ma trezesc. Imi aminteam visul dar mesajele nu le intelegeam din prima.