Ploaie de primavara.

First topic message reminder :

Calypso

Era o dupa amiaza de primavara,  in cursul saptamanii. Ma intorceam de la scoala spre casa. Eram profesoara de biologie mitologica. Ceea ce insemna ca predam Ierbologie, biologia si anatomia fiintelor magice si anatomia zanelor.
Taiasem drumul prin parc cand se innorase brusc si observ pe cineva pe are ca si mine il prinsese ploaia in parc. Fulgerul lumina puternic si in scurt timp se auzi un tunet atat de puteric incat ai fi spus ca a inceput razboiul si cineva trage cu tunul.
-Haide sus. Te duc eu acasa. Ii spun eu. oprindu-ma in fata acelei persoane.

-Cum ai dormit? Te-ai decis?

-Am dormit bine. Inca ma mai gandesc putin. La pranz iti voi spune decizia mea.

Cat timp ea se gandea, eu am dat o raita prin oras. Mai mult ca sigur, nu ajungeam la pranz.

Eu ramasesem sa o astept. Intre timp imi cautam ceva de facut.

Ce nu stia Calypso era ca ea nu mai era in prezent, ci in trecut. Patrunsese prin vis. Acum trebuia sa-si gaseasca singura familia, dar mai intai sa-si dea seama cand era. Eu o urmaream prin Ochiul Dragonului. Mesajele transmise trebuiau decodate de ea, iar de fiecare data cand pricepea la ce se refera un mesaj, creatura care i-l transmise venea in ajutorul ei.

Eram derutata. In prima faza nu stiusem ca nu mai eram in prezent insa ceva imi daduse de gandit ca ma aflam undeva in trecut dar fara un indiciu clar cand anume.

Calypso nu-si dadea seama ca ea isi afla trecutul prin vise. Astfel ii ideplinisem dorinta ca prezentul ei sa nu se schimbe. Eu luasem forma unei persoane din trecutul lui Calypso, iar odata cu asta, luasem si amintirile acelei persoane. Desigur, acea persoana semana uimitor de mult cu mine. Numele meu era acum Arinna.
Calypso era copil. Eram amadoua intr-o taverna. Era plin de betivi care palavrageau. Cel mai bun loc de a gasi scursurile societatii. Cel putin, asta credea Calypso. Pentru mine insemna bani. Oamenii de aici mereu beau pana nu mai vad bine... Si era foarte usor sa furi de la un betiv. As fi putut scoate opt galbeni intr-o asemenea noapte, mai ales daca le jucam festa cu ''lupta betivilor''...
-Vino aici micule sobolan ca sa-ti pot sparge fata enervanta! i-am strigat furioasa lui Calypso si facandu-i cu ochiul, astfel incat ea sa priceapa ca voiam o cearta pentru trucul meu.

Arinna

-observasem cand imi facuse cu ochiul si faptul ca vroia sa se fioloseasca de o cearta cu mine doar pentru un tric si ca nu miar face rau asa ca eu cea care eram copil ma dusesem la ea. Insa eu in inocenta mea, incercasem pe langa asta sa ii mai au si sfaturi poate fara sa stiu ca e in avantajul sa dezavantajul meu sau a a ei sau ca ii stricam jocul.
Ii soptesc:
-Domnisoara, ati putea sa furati ma usor si fara munca, de la btivii care dorm prin spatele carciumii au prin parcul din apropiere.

-Of, copile! Mai ai multe de invatat daca vrei sa supravietuiesti in lumea asta. Cei de afara sunt cei care au muncit toata ziua, dar astia de aici isi petrec toata ziua in carciuma. Nu spun ca as lua de la bogati ca sa dau la saraci, nici pe departe, doar ca e bine sa profiti de toate sansele care ti se ofera. Acum, du-te si asteapta-ma langa iesire si fereste-te cand vezi ca vine spre tine cate un pahar sau o sticla.
M-am intors spre un pitic beat si i-am spus ca un alt tip din cealalta parte a camerei a spus despre el ca e prost. Cum era de asteptat, piticul se infurie si arunca halba de bere in capul unui tip care se afla in coltul tavernei. Celalalt, la randul lui, arunca si el cu o sticla spre pitic.
-Luptaaaaaa!!! am strigat eu si toti se ridicara si incepura sa arunce cu ce apucau.
Doar hangita tipa sa ii calmeze, dar ei nu auzeau nimic. In timp ce clientii beti se bateau, eu mergeam printre mese si scaune cu dibacie si mai furam cate un banut de aur. Reusisem sa adun 9 monezi de aur. Inainte sa se dezmeticeasca betivii, eu am luat-o pe Calypso si ne-am intors in tabara din padure, acolo unde ne asteptau parintii si alte rude de-ale ei.

-Oasre ei sa fie parintii mei si rudele mele? O intreb eu pe fata. Apoi imi raspunsesem singura la intrebare cand parintii se apropiasera de mine si ma erau foasrte bucurosi. Tatal era un centaur destul de musculos cu mstata si barba neagra, incat aveai impresia ca mustata si barba se unesc si avea o alura de grec iar trupul de cal era maro cu cada neagra. Mama era o centaurida care arata frumoasa ca o zeita. cu par blond si lung, ce ii atingea trupul de cal. Coada era galbena ca si parul iar trupul de cal era auriu spre portocaliu cu ceva pete galbene si albe.

Numele parintilor ei erau: Lyra si Kalon. Centaurida o lua pe Calypso si merse cu ea intr-un cort, iar tatal ei ramase sa vorbeasca cu mine.
-Aici erai! incepu el. Presupun ca ai terminat sa-mi pui fata in pericol?
-Oh, si eu care tocmai ma gandeam sa o arunc pe Calypso de pe o stanca, sa o vand unor negustori de sclavi si sa o dau de mancare lupilor... Acum planurile mele malefice sunt ruinate.
-Nu uita. Te lasam sa stai in tabara noastra din mila...
-Stiu. Eu niciodata...
-Uite, Arinna, cand te-am gasit... ranile tale... Daca Calypso nu te aducea aici la timp, ai fi murit in acea zi.
-Ti-am zis ca nu vreau sa vorbesc despre asta, Kalon. Si in plus, daca voiam s-o ranesc pe fiica ta as fi gasit un prilej in acesti doi ani.
-Doar... nu o pune in pericol. Indiferent ce faci, mentine-o in viata... in siguranta... Considera asta un favor pentru ca ti-am salvat viata.
-As proteja-o chiar daca nu ti-as fi fost datoare. Nu trebuie sa-mi amintesti de asta la fiecare 5 minute. Este prietena mea.
Kalon se duse spre cortul barbatilor. Il urasc pe individu' asta.

Mersesem cu mama intr-un cort lasand-o pe Arianna sa vorbeasca cu tata. Mama ma servi cu mancare calda.

Nu prea voiam sa dorm, asa ca ma plimbam prin tabara. Am trecut pe la gemenii centaur Dave si Tony. Lui Dave ii placea sa il pacaleasca deseori pe fratele lui; Tony fiind mai naiv din fire si foarte timid.
-Nu frate, spunea Dave, lupii Carnage nu mor de la o simpla lovitura. Trebuie sa le canti ca sa-i omori.
-Asta n-are niciun sens. Tu ma pacalesti, Dave...
-Crede-ma... lupii Carnage sunt lupi magici. Nu-i asa, Arinna?
-Incearca sa te pacaleasca, Tony. Nu trebuie sa le canti.
-Oh, haide! Nu putem sa ne distram putin pe aici...
Ii cam stricasem cheful lui Dave, dar din cauza lui, fratele lui intrase de multe ori in necazuri. Printre membrii taberei mai era un centaur mercenar, care nu vorbea prea mult si un elf lunar. Amandoi pareau sa mediteze la ceva anume, deci i-am lasat in pace. M-am asezat langa focul de tabara si am cautat prin rucsac sa vad ce provizii si monezi mai aveam. Am dat de o foaie de jurnal, ingalbenita de vreme si stropita cu niste pete maronii. Parea rupta dintr-un jurnal. Scria:
''Si asa, eroul se ridica de pe taramul mortilor inconjurat de flacarile pasiunii.
Cel care a vazut moartea.
Cel care a vazut dincolo.
Regii vechiului regat au fost chemati inca o data pe taramul muritorilor.
Cu o limba demult uitata, picioarele lor au calcat pe pacatele intunecate din sangele multora.
A inceput era tacerii, pana cel de-al doilea se va ridica. Nimeni nu-i va spune cuvintele in limba uitata.''
Frazele erau ciudate. Nu-mi dadeam seama decat ca se refera la un erou si la niste regi uitati. Or fi fost niste idei pentru un poem... Tot cautand dupa monezi, am gasit la fundul gentii mai multe caiete groase, pline de insemnari. Scrisul mi se parea atat de familiar. Am inceput sa le rasfoiesc.

Dupa ce mancasem iesisem afara la joaca sa ma joc cu centaurii gemeni.

Caietele erau jurnalele unei femei. Nu prea reuseam sa descifrez mare lucru, doar ca de multe ori aparea mentionat un templu ascuns langa Haul Vremii. Putea fi ceva legat de vechiul regat, dar nu puteam fi sigura, pentru ca persoana care scrisese jurnalele era extrem de precauta cu ce dezvaluia si multe cuvinte erau criptate. Trebuia sa cercetez locurile acelea sa ma asigur, asa ca m-am decis sa merg a doua zi dis-de-dimineata, pe furis, acolo.

O vedea un pic ingandurata si abandomnez un pic jocul cu gemeni ducandu-ma la ea:
-Domnisoara, daca aveti de gand sa mergti undeva, si nu credeti ca e prea periculos, puteti conta pe mine ca sa va duc mai repede. Ii spun eu.

-Ma tem ca sunt prea grea acum pentru tine, dar daca insisti, o sa pornim maine in zori. Nu as vrea sa stie insa parintii tai. Du-te sa te odihnesti acum! Avem ceva de mers.

-Bine, nu le voi spune nimic. Ii spun eu, apoi ma duc sa ma culc.

M-am dus si eu la culcare. Abia am inchis ochii si am avut un vis ciudat. Vedeam doar cerul insangerat, spre care intindeam mainile. Auzeam voci in schimb. Erau doua voci.
-E moarta? Pare a fi moarta...
-Stii cum se spune: a treia oara-i cu noroc.
M-am trezit imediat. Era deja dimineata. Aveam un presentiment rau in legatura cu ceva, dar nu-mi dadeam seama ce era. M-am dus spre Calypso si am trezit-o. Nu voiam s-o expun pericolului, dar ceva imi spunea ca e mai bine sa vina cu mine, decat sa ramana in tabara.
-Hai, Calypso! Sa plecam inainte sa se trezeasca ceilalti!
Am iesit din cort. Afara era ceata si iarba era umeda, desi nu tin minte sa fi plouat aseara. Am pornit la drum.

Mergeam la galop cu Arianna calare in spatele meu. Doream sa iesim din padure cat mai repede si sa ajungem intr-un oras unde poate eram oarecum mai in siguranta.

Inainte sa plec din tabara, luasem cu mine o harta a tinutului spre care ne indreptam si jurnalele. In drumul nostru nu erau nici sate, nici orase. In jurnal era desenata o scurtatura spre acel templu, asa ca am urmat-o. Am ajuns in scurt timp.
-Bine... Am ajuns.
Locul era in ruine, iar peste daramaturile templului erau crescute buruieni. Oare daca era vreun pericol ascuns acolo, ar fi fost mentionat in jurnal?
-Ok, Calypso, se spune ca in acest templu se afla o harta. De fapt, doar o parte a unei harti. Scrie aici ca daca aduni toate bucatile, harta iti va arata intrarea spre vechiul regat. Sa cautam...

-Bine. Totusi e bine ca au fcut usile uiase incat sa poata intra pana si un dragon, nu doar un cal. Spun eu intrand impreuna cu ea in templu, si incepand sa caut Din pacate nu aveam nici un nstinct care sa imi fie de ajutor. Cautam orbeste ca si ea. Tropotul copitelor mele rasuna in peretii incaperilor, creand ecou.

Inainte sa intru in templu, m-am uitat putin prin jurul lui. In fata intrarii era un copac uscat cu niste taieturi adanci in el. Erau urme de gheare, dar erau prea mari si adanci ca sa fi fost facute de lupi. Creatura care le facuse, cu siguranta nu era intr-o dispozitie prea buna. De asemenea, putin mai incolo de copac era o balta cu un lichid negricios si inca proaspat. Ma intrebam daca era sange si daca era, sigur nu apartinea unui om. Oricum, nu voiam sa-l ating si sa verific.
Deasupra intrarii in templu era o tablita pe care erau scrise cuvinte intr-o alta limba. Niciuna dintre cele pe care le cunosteam, dar familiara. Ma intrebam ce spunea se acolo. Cat de vechi era templul asta?
De indata ce am intrat in templu am simtit raceala pietrelor din care era construit. Era mare la inceput si semana cu un coridor imens, apoi de cum inaintai mai mult, se tot ingusta si intuneca. Era un tunel care tot cobora. Era bezna, asa ca am luat-o pe dibuite, atata timp cat simteam scarile sub picioare. Ma tot uitam in urma mea dupa Calypso, sa vad daca e bine. Stiam ca nu-i placeau tunelele mici si inguste.
Cand am ajuns la capatul scarilor, am simtit o usoara briza pe gat, apoi m-am simtit de parca eram urmarite. Am pipait peretii reci si am dat de o manivela. Imediat, incaperea se lumina si am putut vedea unde suntem.
Era o camera imensa si rece. In mijlocul ei, avea doar o statuie mare din marmura sau o alta piatra alba, a unei femei. Pe peretii si podeaua camerei erau aceleasi pete negre pe care le vazusem la intrarea in templu.
-Uite, Calypso! Cred ca e statuia unei vechi regine! Jurnalul mentioneaza ca trebuie sa fie ceva aici... dar nu stiu ce anume!

-Intradevar, asa mi se pare si mie. Este statuie unei vechi regine, insa nuo cunosc. Dar imi dau seama ca e regina dupa diadema si piatra pretioasa din frunte. Cat despre petele negre ca unsange negricios, din cate am auzit cred ca e sange de dragon. Sangele de dragon e negru insa nu stiu daca la toate speciile sau doar la unele specii de dragoni.

-Sangele de dragon nu e negru, Calypso. Iar te-au prostit gemenii? Iar ai chiulit de la orele de Recunoastere a creaturilor? Sa lasi joaca si sa te apuci serios de invatat. In momente ca astea, ti-ar putea prinde bine.
M-am invartit prin incapere, dar nu se declansa niciun dispozitiv, nimic. Privirea imi tot fugea spre statuia reginei si spre bijuteriile care o impodobeau. Am atins piatra de la gatul ei si incaperea a inceput sa se cutremure. Eu am inceput sa plutesc in aer inconjurata de o lumina alba, stralucitoare. Totul se termina rapid, iar statuia disparu.
-Tocmai am zburat? intreb nedumerita. Abia de am atins giuvaierul blestemat si locul asta a luat-o razna. Urasc chestiile magice!
In timp ce vorbeam, la celalalt capat al camerei, in perete se deschise o usa.
-Grozav, o usa magica, deschise spre un alt tunel intunecat.
Am pasit prin tunel. Petele de lichid negru, apareau din ce in ce mai des, iar sentimentul ca eram urmarite, ma deranja si mai mult. Instinctele imi spuneau ca eram aproape de... ceva. Am ajuns la capatul tunelului si iar am ajuns intr-o incapere, de data asta complet goala. In mijlocul ei era cea mai mare balta de sange de pana acum. Am atins lichidul negru si bataile inimii au inceput sa-mi bubuie in urechi. Respiratia mi-a devenit greoaie de parca m-as fi luptat pentru fiecare gura de aer. Am inchis ochii.