Castelul Dracula

Mergand prin Transylvania dau de o padure care serpuieste spre un castel imens. Incep sa merg si sa tot merg si dupa o ora de mers pe jos trece o caleasca frumoasa.
-Stai! Se aude o voce masculina care se adreseaza vizitiului. Caii se oprira iar vizitiu nu indrasnii sa-si intoarca fata spre mine.

In acelasi timp la castelul Contelui Dracula, eu eram in mana unora dintr servitorii vampiri ai contelui, mai rau, servitorii vampiri erau bucatarii personaliaicontelui. Iar eu urma sa fiu cina. pentru un oaspete special. Pe care desigur la randul sau contele avea sa il serveasca la cina seara urmatoare, sa se infrupte din sangele sau.
Meniuldin care aveam sa fac parte era Zana rumenitala cuptor marinata in propriul sange cu garnitura de fructe exotice prajite.
nu imi imaginasem niciodata ca aveam sa fiu prinsa de nste vampiri dar speram sa fiu salvata pe ultimul moment de la o soarta atat de cruda.

Dupa putin timp se deschide usa calestii. O mana fina imi face semn sa urc. Nu stiam ce trebuie sa fac, eu fiind muritor de rand, o vrajitoare ,imi ridic privirea si-l intreb:
-Cine esti tu si ce avansuri imi faci? Dupa intrebarea mea rastita se aude un ras blajin.
-Da-mi voie sa ma prezint tarancuto. Sunt contele Dracula.
Ochii lui caprui deschis se intersectau cu ai mei. Avea o fata umana, parul blond nisipos, cu o barba rosiatica si cu un nas mic usor lasat in jos. Era un adevarat print.
-Cu ce ocazie imi faci semn sa vin? Cum ai spus si tu, sunt o taranca din satul Bistritz care am mers pe aceasta alee ca sa vad unde duce.
-Vino cu mine, ia loc in trasura si am sa te duc eu pana la capatul aleeei. Daca vrei sa mergi mai departe cu mine eu am sa te duc.

modul in care eram gatita era unul care ma lasain viata. Un vampi ii taiase mainile si picioarele cu lama nu rani prea mici dar nici rani prea mari. Incat sa nu pierd prea mult sange. Curand din trupusorul meu de doar 3 cm cat masuram fiind sub efectul unei potiuni de micsorare permanente adica nu reveneam lamarimnea obisnuitadecat daca as fi baut antidot, obtinusera suficient sange. pana ranile mi se cicatrizasera. Sangele fusese amestecat cu zeama de lamaie si zeamade muratri si apoi eu fusesem pusa sa innot in propriul meu sange intr-un borcan inchis ermetic cu capac. Stiau ca zanele pot respira si cand nu mai ramane aer, fiindca studiasera de zane ce calatoreau invidul din cosmos. Dupacateva ore cand observasera ca pielea mea se incretisera varsa cntinutul borcanului intr-o tava de fructe exotice taiate felii si prinzandu-maunpic de aripi imi legaramainile sipicioarele impreuna si imi pusese o cireasa in gura. Apoi bagasera tava la cuptor, unde eu urma sa ma bronzez si sa ma rumenesc. ca o friptura, ramanand insa in viata cand voi fi servita pe farfriaoasetelui de onoare al contelui.

Am reusit sa ma urc in caleasca. Mergand pe alee, dau perdeaua la oparte ca sa vad peisaju. Era nemaipomenit de frumos.
-Sa inteleg ca iti cam place peisajul fetito?
-Da, aveti dreptate conte, niciodata nu m-am simtit asa de bine cum ma simt acum. Ma simt ca si o domnita care se plimba alaturi de regele ei. E adevarat, familea mea e saraca si muritoare de foame, iar eu sunt o fata de 25 de ani care a fugit de la grajduri in timp ce parintii ei vorbeau cu un nobil caruia urma sa fiu vanduta.
Povestea mea de familie il intrista pe conte incat ii dadeau lacrimile pe obraji. Isi lua o batista de in cu care se sterse la ochi.
-Imi pare nespus de rau pentru tine. Care e numele tau fetito:
-Vadiha, marite conte, Vadiha Elenhur

-Fetit-o vino la palatul meu si te voi trata regeste. Astazi la cina avem un meniu special. Spuse contele.
-Am ordonat bucatarilor mei sa pregateasca zana la cuptor marinata in propriul sange cu garnitura de fructe exotice prajite. O delicatesa extaordinara. Vanatorii mei au prins-o chiar in aceasta dimineata. Si va fi toata numai a ta fiindca esti oaspetele meu special.

-Marite conte, am tot respectu din lume, dar, cum puteti sa faceti asa ceva unei biete zane? e de nedescris fapta ta! Stateam suparata si ma uitam in partea stanga a contelui, langa el se afla un arc mongol cu cateva sageti.
-E al mariei tale acel arc? intreb eu uimita si surprinsa placut.
-Da, e al meu, in timpul loisirului mai trag cu arcu in copaci, iar corbii imi aduc sagetile.
-Sunt profund uimita.
-Am ajuns la castel conte! exclama vizitiul.
-Dupa tine Vadiha....spuse contele cu un ton politicos.
Ce rusine imi era sa merg in castel cu zdrentele murdare pe mine si cu paru plin de frunze, ma simteam ca si o sclava care era adusa la castel pentru a muncii.

Alte zane zburau si roiau injurul castelului contelui precum altele zburau prinalte parti,in toata utopia cautand ceva sau pe cineva.
O zanaseapropie de noul oaspete alcontelui Sraculasi pe cand contele nu eraatent, zana zbura pe langa vrajitoare.
-Stimata domnita, sunt Serena, ambasadoarea Fairytopiei, spuse ea facand o reverenta in fata tinerei vrajitoare. Observ ca sunteti o vrajitoare buna, aveti cumva din intamplare la dumneavoastra globul magic? O caut pe printesa Sanara inca de dimineata. Nu ati vazut-o cumva?
Tot ce stiu e ca a plecat dimineata sa culeaga plante sa faca o potiune vindecatoare care ar fi trebuit sa ajunga pe Terra, in lumea oamenilor la un copil. Si ca trebuia sa revina intr-o ora si nu s-a mai intors.

-Nu stiu nimic de ea. globul e la mine acasa, e ascuns sub pat. Casa mea e prima pe partea dreapta la intrare, e mai saracacioasa.
-Domnisoara Vadiha, va rog sa ma urmati, spuse contele politicos. Am inceput sa-l urmez si deodata o poarta imensa din lemn se lasa peste un sant urias. O data intrati in castel eram asteptati de servitori si domnite care mai decare mai frumoase care faceau reverente in fata contelui. una dintre ele se repede si in intreaba pe conte cu o ironie atacatoare la adresa mea:
-Cine e ea? Sa inteleg ca e noua noastra servitoare? Si asa Mildor nu a curatat grajdiurile, o putem lasa pe ea. e o fata de la tara, dupa cum e imbracata, banuiesc ca se pricepe la asa ceva.

-Mildor nu a curatat grajdurile? Lenesa aia e timpul sa ma ocup de ea. Sangele ei va fi bautura din seara aceasta. Goliti-o de tot sangele ei, si de inima ei. In seara asta vreau sa servsc inima prajita si sangele lui Mildor. Iar restul trupului aruncati-l in padure ca hrana la animalele de acolo. Porunci contele pe un ton grav.

Mama mea imi spuse ca Dracula omoara ficare om cu o bucata de lemn mai mare decat un piron care o bate cu barosu prin toracele victimei. Oroarea avea sa inceapa, contele poruncii sa o aduca pe Mildor ca s-o omoare in fata tuturor, lenea si neincrederea era platita prin teama supusilor.
Biata Mildor, calaul aduce instrumentele iar pe fata o imobilizase la pamant. Povestea mamei era adevarata, chiar asta urma sa se intample.
-Baher, ordona contele catre calau, te rog sa incepi asasinarea ei! lumea trebuie sa stie ca lenea, tradarea si minciuna sunt pedepsite!
-Conte, sa ii bat cuie-n cap sau sa ii scot inima cu pironu de lemn?
-O inima murdara nu am degand sa-o mananc, o scoateti si o aruncati in padure sa o manance lupii, iar corpul ei sa ii fie dat la caini!
Tortura incepuse, fata racnea din rasputeri si nimeni nu o ajutase sau sa i se impotriveasca contelui, in capul meu era o singura afirmatie..-Mi-am gasit moartea la castel. Baher ii sparse toracele cu pironu, ii scoase inima. Groaznic, vedeai cum inca ii mai batea in mana calaului.

Eu as fi vrut sa o pot ajuta dar nu puteam face absolut nimic. Ma aflam pe o farfurie, intr-o portie cu mancare, eu facand parte din acea mancare. Eram in viata dar aveam dureri cumplite provocate de ranle de la care mi se scursese sangele si de arsurile care le suferisem in cuptor.
Domnita, masa e servita. Spuse un servitor cate faa. Contele venicu domnitasi ii spuse:
-Uite cat sufera biata creatura. Daca iti e mila de ea ar trebui sa o mananci sa ii curmi suferintele.
nu imi puteam da jos cireasa din gura incat sa pot cere ajutor. Speram insa sa nu il asculte pe conte si sa nu ma manance.

Imbracata elegant, cobor scarile pe un covor rosu de matase. Rochia era una regala care ii apartinuse surorii lui. Cu rochia mulata pe mine ma simteam ca si o regina.
-Coboara Vadiha! striga contele nerabdator. Cina e servita, cu ocazia asta vreau sa te prezint familiilor regale cu care vom lua masa.
-Ce o sa le zici conte? eu nu am castel, nu am domenii, sunt complet saraca.
Contele ma lua de brat si mergem impreuna in sala Dietei unde urma sa luam masa.

Farfuria pe care eu eram legata si afundata in mancare urma sa fiu servita lui Vadiha.
-Vezi aceasta creatura firava si suferinda? Sufera foarte mult prin cate a trecut azi casaajnga pe farfuria ta. Curma-i suferintele. Este printesa zanelor. Mananc-o si vei mosteni regatul ei. Ma voi ocupa eu de toate demersurile legale. Fairytopia iti va apartine. Spuse vampirul.
Inacea clipaeu reusesc sa scuip cireasa din gura. si ii spun:
-minte, nu il asculta. urmeazaapoicain catevazile sa te faca si pe tine cina lui. Apoi vreasastapaneasca el Fairytopia Ii spun eu.
Apoi avu o reactie in care tipala mine si care pactic i dadea arama pe fata:
-Zan-o, nu te baga. Mai bine ai fi ajns moarta pe farfurie. Apoi se calma. Si incerca sao minta sisao manipuleze pe Vadiha pentru a o face sa mamanance. Eu insa speram ca Vadihaare un plande amasalva precum fpatul de a se preface ca mamananca dar de fpat samaascunda. Chiar nu mas fi suparat sa fiu cateva momente in gura acestei fete dar numai sa nu fiu inghitita.

-Conte, imi poti aduce apa? incercand sa fac o diversiune o dezleg pe sanara si o bag sub masa. dupa ce am facut asta redau timpu si totu isi urmeaza cursu.
-Vadiha, nu te mint, eu vreau doar sa scap de acea zana. Contele ma privii in ochi si se ridica de ma masa transformandu-se in liliac. Avea sa mearga in pestera de la Colibita unde sa planga pentru ca si-a pierdut increderea in ochii mei. Tanarul vampir, din egoul sau nu mai putu sa aiba o iubita care sa ii ofere niste copii pentru a se bucura de viata. Toate isele lui fu naruite.

Eu stateam ascunsa sub masa unde ma pusese Vadiha si asteptam sa vad ce avea sa se mai intample.

Toata lumea nu stia ce se intamplase.
-Mariti regi, am sa ma ridic de la masa pentru a lasa un moment de reculegere in cinstea intalnirii noastre. Eu am sa ma retrag pentru un scurt timp.
o iau pe Sanara in mana si fug unde vad cu ochii, la capatul holului dau de o usa, o deschid si vad ceva ce nu am mai vazut niciodata, o camera regala.


am inceput sa ma arunc in pat si sa sar in sus de bucurie, nu dupa cateva secubde..puff! am cazut pe burta in pat. totu eara asa de catifelat si comfortabil incat am inceput sa adorm, iar Sanara adormii si ea sub pat pe covor.

Adormisem si eu dar ma trezesc la scurt timp. Si urc langa capul ei.
Merg langa urechea ei incercandsao trezesc din somn.
-Hei, cred ca asta e camera contelui. Nu cred ca ar fi bine sane gaseascaaici cand se intoarce.

-Fugi sub pat, eu ma risc sa dorm aici pe patul asta pufos...spunand asta cu un glas marait
Sanara se duse sub pat si adormii. amandoua motaiam, insa eu m-am intins pe tot patu. Dupa ce am adormit, usile de la camera se deschid...a venit contele in camera. Parea insetat, dar nu o musca pe biata fata, statu jos si se uita cum dormea. Dintr-un dulap scoase o plapuma si o acoperii pe Vadiha, iar Sanara ramase treaza urmarind fiecare miscare a contelui.
-Ei, am sa ma pun si eu in pat ca sa dorm, facand contele un monolog. Se puse in pat langa ea si o urmarea cum doarme. ii era extrem de draga incat o cuprinse. Dupa ce adormise contele, isi lipii capul lui de parul fetei.

Fugisem din nou sub pat si continuam sa ii urmaresc.

Pe la ora 4 dimineata am inceput sa ma trezesc. Uitandu-ma in jur, vad la un momentdat mana contelui care ma imbratisa. Nu stiam de ce eram acoperita cu o patura pufoasa.

Eu ii soptesc:
-Contele asa isi dezmiarda toate domnitele apoi le ia de nevasta dupa ce le vrajeste sentimental foarte bne si apoi o data ce devii nevasta lui urmareste sa te ucida si sa te transforme in vampir. Insa ei bine trebuie sastii un lucru. Contele e cam trist. Personal nu i-a iesit nici o transformare. Toate fetele care a incercat sa le transforme in mrese vampir aumurit de-a binelea. Iar el e singur. Se spune ca contele e un vampir blestemat sa fie nemuritor dar sa sufere de singuratate pe eternitate.

-Asta e imposibil. Nu cred asa ceva. Am sa incerc sa vad daca o sa functioneze sau nu blestemul pe mine. Pana la urma urmei merg pe risc.

-Stii, se spuna ca a deveni nemuritor are 2 cai. Iar calea muscaturii vampirilor e una blestemata. In plus nu devii char nemuritoare. Poti trai 10 000 ani,100 000 ani sau poate mai mult daca nu suferi vreun accident si nu esti ucisa dar oricand poti fi ucisa. Fi de vreun vanator de vampiricu rtepusa in inima fie daca te implici intr-un razboi si oschikaaune bombe nimereste langa inima. Fie un accident in care te infigi intr-o teapa din intamplare. A 2-a cale de a deveni nemritoare este Piatra Filosofala. Dar se spune ca drumul spre a o obtine este prtesarat cu pericole si e unadevarat test. Se mai spune ca piatra flosofala se arata doar celor cu inimacurata care dovedesc ca o merta cu adevarat. Piatra filozofala exista in3 stari.
Prima stare o poti obtine in laborator s este doar o mostra dinadevarata piatra flozofala.Este sub formalichida ca o potiune. Iti da puereade nemurire sitoate beneficiile adevaratei pietre dar pe un timp limitat de ozi.De aceea trebuie sa o prepari continuu si ingredientele pentru ea snt enorm de scumpe.
A 2-a stare. Sub forma de piatra o gasesti dupa ce infrunti foarte multe pericole si treci un adevarat test. Ti se arata doar daca doreste ea si considera ca o meriti cu adevarat. Este o piatra magica. Iti ofera beneiciile nemuririi si toate beneficiile sale pe un timp indelungat dar oricand si le poate retrage daca gresesti cu ceva fata de ea. E o piatra magica, o piatra vie.
A 3-a stare, sub forma de energie pura. Te transformacomplet. Se spune ca aceasta iatra agica, vie, numita Piatra Filozofala,iti daacea energie care te transforma total numaiin cazuri exceptionale. Se spune ca nimen pana acum nua vazut piatra folozofala in cea de-a 3-a stare.
insamulti vraitori numesc piatra filozofala acea potiune care o prepara in laborator.