Afacerea

First topic message reminder :

Era miezul noptii si era o noapte cu luna plina. Stiam ca in aceasta padure exista demoni. Fiind doar o simpla zana care inca nu a atins majoratul nu stiam nimic despre viclenia acestor demoni. Ajung in desisul padurii si invoc un demon avand in vedere ca eu fiind zana daca as fi incercat sa ies in dimensiunea a 3-a nu as fi fost decat cat un fluture. Si nu puteam face ce aveam de gand sa fac.
In fata mea aparu un barbat cu aripi negre ca de liliac imbracat in negru.
-La dispozitia ta, stapana. Care iti este dorinta? Spuse el.
-Pai as vrea doar cateva pocnitori,petade si artificii din dimensiunea a 3-a insa exista o problema. Eu nu pot trece dincolo, de fapt as putea dar as fi prea mica.
La care el scoase un formular de contract si un stilou pe care mi le inmana.
-Doar semneaza aici si vei avea atata munitie de sarbatori cat nu are nici Armata SUA si a Rusiei la un loc.
Incerc sa semnez:
-Dar vad ca nu scrie.
-Pai sigur ca nu. Nu are cerneala. Tu va trebui sa il umpli cu sangele tau. E de ajuns o singura picatura de sange.

-E destul de pretios dar adevarul e ca astia nus tiu cand sa se comporte civilizat si cand nu. Ei cred ca tot ce nu-i vampir e de mancare. Nu'i asa? intreb introrcandu'mi privirea catre vampirul din fata mea.
Acesta ridica din umeri.
-Misa, stiu ca nu ai venit ca sa asculti ce am de spus si sa incerci sa ma ierti. Dar vreau sa stii ca dormitorul tau inca te asteapta.... la fel si eu.... spune ultimele cuvinte cu o voce foarte scazuta.
-Vreau sa merg pe Pamant, spun ignorand ceea ce spusese. Asa ca am nevoie de acordul tau nenorocit. Mi'l dai?
-E a 3-a oara luna asta cand vrei sa mergi pe Pamant.
-Conteaza? Oricum nu am fost decat o data, spun bosumflata. Vreau doar sa-mi vad prietenii si sa fac niste schite si sa iau ceva neimportant.
-E adevarat? o intreaba pe Sanara privind-o fix in ochi si patrunzandu-i in minte, ca sa se asigure ca aceasta nu va minti, evita raspunsul sau va comunica cu mine prin telepatie.

-Da, e adevarat. Spun eu. Speram sa ii dea cat mai repede acordul lui Misa ca sa plecam foarte repede din acel loc care iti dadea fiori. Stiam insa ca vampirul este viclean si ca ar putea ca sa ii ceara ceva lui Misa in schimbul acordului si deja banuiam ce din moment ce au fost deja 3 incercari insa chiar daca instincul vroia sa ma faca sa ma enervez, incercam sa ascult de Misa si sa fiu cat se poate de calma.

-Bine, dar de data asta trebuie sa'mi dati ceva in schimb? spune vampirul cu o voce smechera
-Ce? spun cu o voce rece.
-Ce'si doresc toti vampirii? spune cu o voce diabolica.
-Nu stiu... hmm pai in primul rand sa merg pe Pamanat, asta e referitor la mine, sa nu stea in lumina mai ales a soarelui, cei de aici banuiesc ca isi doresc sa reamenajezi locul asta, tu iti doresti sa ma intorc si probabil sa scapi de sor'mea care e enervanta, vrei sa mai continui lista?
Zambeste diabolic.
-Si inca ceva...?
-Ai atatia slugi pe aici le poti suge sangele lor si vor fi foarte fericiti, spun rece.

Mi se aduce sucul de struguri insa inainte sa il beau pun doar o picatura pe limba si simt un gust ciudat. Asa ca prefer sa nu il beau.
-Cum mi-am inchipuit. Praf de dormit in suc. Credea ca ma poate pacali insa nu e usor sa pacalesti o zana. Exista un mic amanunt care nu se stie despre noi. Spre deosebire de alte fiinte care pot simti 4 gusturi, noi simtim 9 gusturi. Ii soptesc eu lui Misa.

-Chiar crezi ca nu stiam? intreaba cu o voce diabolica regele vampirilor.
-Hai, nu te mai juca, imi dai voie sau nu sa plec.
-Doar daca atunci cand va intoarceti veniti sa mai stam de vorba.
Ma uit la Sanara, ca sa aflu daca accepta aceasta conditie.

Ma gandisem un pic dupa care spun:
-Bine, accept.
Eram nerabdatoare ca el sa ii dea acordul lui Misa.

-Multumesc, spun cald, ma duc la vampir, il sarut pe obraz si ii soptesc la ureche: asta'i asa ca sa nu ma uiti.
-Hai Sanara.
Ii pun mana pe umar si ne teleportam intr-un cartier plin de magazine din New York.

Dupa cum ma asteptasem, in Dimensiunea a 3-a capatasem dimensiunea unui fluture. Zburam pe langa capul lui Misa.
Ma uit in jur si o intreb pe Misa:
-Asta nu e cumva Manhattan, cel mai mare cartier si totadata centrul comercial si financiar al New York-ului?

-Ba da... boon acuma tre sa facem rost de niste bani.Vino dupa mine.

-Asta e cartierul meu preferat si il stiu cat de cat, nu chiar asa bine. Spun eu urmand-o pe Misa. Abia asteptam sa vad unde ma duce.

-Asa, ia sa vedem unde am pus'o, spun cautandu'ma prin buzunarele gecii.
-Bingo, spun fericita si scot o cheie din buzunar. Si nici n'a fost greu s'o iau, se pare ca se ramoleste din ce in ce mai tare, spun cu o voce diaboilica.

-Hm, cumva jefuim vreo casa? Spun eu chicotind. De la cine ai cheia? intreb eu curioasa

-De la regele vampirilor, spun cu o voce sireata. I-am luat-o din buzunar cand l-am sarutat pe obraz. Daca avem noroc nu observa pana ne intoarcem si i-o pot inapoia fara consecinte.

Sa inteleg ca el are aici in dimensiunea a 3-a o comoara? iar daca e asa ma asteptam sa o tina in Transilvania nu aici in Manhattan.

-Eh..pai nu chiar o comoara, doar niste afaceri si niste apartamente luxoase si niste carduri de credit. Si nu numai aici,ci prin toata lumea.
Intru intr-o cladire inalta, sediul unei companii. Ii salut pe toti cei pe care ii intalnesc si apoi urc in lift.

Urc in lift dupa Misa. Profitand ca acum va sta ceva vreme pe loc, atat timp cat urcam cu liftul si profitand de dimensiunile mele mici in dimensiunea a 3-a, ma asez pe nasul lui Misa, gadiland-o un pic.
-Sunt totusi curioasa care e adevaratul lui nume. Cei de aici il numesc Dracula, cei din Dimensiunea a 5-a de unde suntem noi prefera sa nu-i rosteasca numele insa ma intreb daca e adevarata legenda care spune ca numele lui real ar fi Kagan.

-Are mai multe nume, numele lui real e un secret pe care prea putini il stiu. Chiar daca nu mai suntem apropiati, numele lui tot secret ramane.
Liftul se opreste la etajul 10 al scladirii. Cobor si merg spre usa din fata. Intru fara sa bocanesc.
-Buna ziua, ii spun secretarei.
-Domnisoara Misa, cu ce ocazie?
-Am venit doar dupa niste dosare... pot sa le iau?
-Nu ca n'as avea incredere in tine, dar stii, procedurile. POti sa'mi lasi buletinul?
-Pfff, nu m'am gandit ca am nevoie de buletin, avand in vedere ca sutem logoditi...
Incep sa scotocesc prin geanta cu speranta de a gasi actul. Il gasesc si il dau femeii.
-Multumes, poti sa intri.
Ii zambesc si intru pe usa de stica din spatele incaperii.

ma uit si admir camera. Cat timp Misa cauta dosarele eu cercetam camera in lung si in lat.
-Si ce afaceri conduce? Toate afacerile lui sunt pe acelasi domeniu sau [e domenii diferite? intreb eu curioasa. Curiozitatea mea era mare.
-Din cate vad camera asta pare un birou destul de dragut.
http://imthi.com/wp-content/uploads/2007/12/office1.jpg
Chiar ma asteptam sa fie intunecos. Imi plac insa foarte mult calculatoarele. Au un design super. Dar vad ca nu e nimeni. in biroul asta mai lucreaza cineva? intreb eu.

-Desing, interioare, gradini si produse, mai ales parfumuri. Apropo, eu am aranjat camera, spun scotocind prin niste sertare. Am gasit! spun vesele si scot din unul din sertare vreo 5 carduri de credit.

-O, cred ca sunt destui bani pe ele. Insa cred ca fiecare are pinuri diferite. Nu ar trebui sa cautam si foaia pe care scrie seria cardului si pinul lui? trebuie sa isi fi notat pe undeva asa ceva.

-Le stiu, am stat cu el 500 de ani.

A foarte bine atunci. Hai sa mergem undeva sa scoatem cativa bani nu avem nevoie de prea multi. 3000$ cred ca ajung pentru ce vreau eu.

-Bun, hai sa mergem.
Strecor carduile in genata si iau un dosar la intamplare. Ies imi iau buletinul insa inainte sa plec secretara intreaba.
-Cum se mai simte domnul? Cand se intoarce ii simtim lipsa aici.
-E mai bine, nu stiu inca peste cat timp se intoarce dar se va intoarce in curand.
-Si cum va intelegeti? Nu vad niciun inel pe degetele tale, ati rupt cumva logodna?
-E totul bine, doar ca m-am grabit dimineata si am uitat inelul, spun cat mai dragut posibil dupa care salut si plec cat mai repede ca sa nu-mi mai pune vreo intrebare.

De indata ce iesim din cladire incep sa rad.
-Hm, mi-a placut cat de usor a fost sa o pacalesti pe secretara. Hm, cred ca el are atatia bani incat lipsa a 3000$ nici nu o va remarca.
Acum stiu eu un magazin chinezesc care acum in preajma sarbatorilor importa din China artificii si in drum spre magazin gasim si bancomatul.

-Ba isi va dea seama.... cred ca o sa'si dea seama si cand am sa incerc sa'i pun cheia in buzunar.