O excursie in Mythopolis

Selena zeita lunii:

Ma aflam in statiunea Mythopolis. Era o statiune de marime medie si cu peisaje frumoase si luxuriante. In departare se vedea cel mai inalt dintre varfurile muntelui Olimp cu castelul Zeilor unde cei 12 zei olimpieni aveam acolo casa.
Zona centrala a statiunii arata ca un parc. Iar pe deo pate si alta erau hoteluri cu magazine la parter si vile pensiuni cu doua sau trei etaje.
Statiunea beneficia de statuile celor 12 zei olimieni amplasate pe alocuri dar si arteziana ceas cu statuie de grup  celor 12 zei olimpieni, fiecare stand in dreptul anumitei ore.
Statiunea mai avea un muzeu si un inemtograf in aer liber.
In afara de traseele montane, un traseu ducea la lac inconjurat cu plaje.
Deasemenea statiunea avea si bai publice.

Eu imbracata ca de obicei intr-o rochie in stil grecesc eram in centrul statiunii la o terasa unde serveam un suc.

Percy si Amelia erau in vizita in Olimp, sperand ca vor avea sansa sa-si vada tatii. Cu toate ca n-o arata, Percy chiar isi dorea sa-si intalneasca tatal, iar Amelia, stiind de acest lucru, l-a tarat dupa ea.

In timp ce beam un suc vad o fata si un baiat ca se apropie de terasa. Ii salut politicos.

Cei doi tresar cand cineva ii saluta. Cu toate ca n-o cunosteau pe acea femeie, din politete, o saluta si ei inapoi, dupa care se aseaza la o masa libera.
-Inca nu pot sa cred ca m-ai facut sa vin.
-Hai ca e frumos~ Si doar n-ai fi lasat o fata lipsita de aparare singura pe aici, nu?
-Nu. Te lasam pe tine singura.
-Haha...Ia zi! Ce bei? Apa?
-Termina!
Amelia incepe sa rada si cand vine chelnerul, isi comanda amandoi cate un suc, dupa care asteapta cuminti.

-Buna! Eu sunt Selena, zeita lunii. Ma prezint eu.

Percy aproape pica de pe scaun cand o aude si amandoi se uita spre ea cu ochii mariti de uimire. Dar cand realizeaza ca nu au nicio treaba cu ea, doar ii zic ca sunt incantati de cunostinta si-si vad de treaba lor.

-Voi cine sunteti? Ii intreb eu.

Amelia vru sa se prezinte, dar Percy se intinse peste masa si-i puse mana la gura sa nu scoata vreun sunet, vorbind el in locul ei.
-Nimeni! Doar doi turisti.

Imi dadeam seama ca ascund ceva. Dar ma gandisem sa nu ma bag.

Percy rasufla usurat cand vede ca nu insista si se aseaza la locul lui, sprijinindu-se de spatar.
-Daca mai faci asa ceva, te las fara mana.
-Bine...Bine...
-Dar de ce ai facut-o? Poate ne ajuta!
-O zeitate? Sa ne ajute? Chiar de o face, sigur va vrea ceva in schimb!
-Aici ai dreptate.

-Sa va ajut la ce? Si ce sa imi doresc la schimb cand pot avea orice pocnind din degete?

-Ce ar fi sa nu mai asculti la conversatiile altora? se ratuie Amelia la ea.

-Scuze, dar asta e defect profesional. Spun eu chicotind.

-E clar ca nu esti zeita din moment ce ai "defecte".
-Gata verisoara. Hai mai bine sa mergem. Daca stam intr-un loc nu ii gasim.
-Plec dupa ce beau ceva! Imi e sete! Drumul a fost lung...
Percy ofteaza invins si-si inchide ochii un timp dupa care-i deschide cand isi da capul pe spate sa poata privi cerul.

-Nu am nici un alt defect. Chestia e ca m-am obisnuit sa stau cu ochii si urechile ciulite la muritori si alte persoane. Spun eu.

-Si de ce nu asculti pe altii de aici atunci? Ce te bagi pe noi? Hmp!
Percy se lasa in jos cand o aude pe Amelia cum ii vorbeste Selenei pana ajunge aproape sub masa. Se vedea ca ea nu tine cont ca vorbeste unei zeite de parca ar vorbi cu cineva inferior ei.

-Asa crezi tu case vorbeste cu o zeita? Fara urma de respect? Ai noroc ca sunt prea buna si nu te voi pedepsi. Spun eu

-Vai mie! Ar trebui sa-mi fie frica de tine acum? Ha! Vezi sa nu!
Percy se uita repede in jur si cand vede un pahar de apa la masa cuiva, face apa din paharul respectiv sa zboare direct in fata Ameliei inainte sa apuce sa mai zica ceva. Amelia ramane nemiscata pret de cateva clipe apoi se uita spre Percy, iar in acel moment, norii de furtuna se aduna pe cer.
-Percy!
-Scuze! Mi-a alunecat!
Un fulger loveste la cativa mm de el, facandu-l sa sara de pe scaun mai incolo si se uita la ea, intreband-o din priviri daca nu cumva a luat-o razna iar ea doar ii zambeste cu superioritate si ridica din umeri.
-Ups! Mi-a alunecat~
-Esti nebuna femeie.

-Hei potoliti-va amandoi in clipa asta. Spun eu.

Amelia sta putin si se calmeaza, norii incepand sa se risipeasca in acea clipa. Cand o vede calma, Percy ia un servetel si i-l da sa se stearga de apa.

Ma uitam la nori.
-Hm, esti o zeita a ploii? intreb eu.

-Nu sunt zeita. Sunt demi-god. Si el e la fel.

-Inteleg. Spun eu.
-Si ca sa vadovedesc bunele mele intentii, va voi face cinste. Platesc eu. Consumati ce vreti si cat vreti. Le spun eu

-Nu, mersi. Oricum trebuie sa plecam. Haide Percy.
Amelia lasa banii pentru ce au consumat apoi pleaca impreuna cu Percy.

Eu eram putin confuza.numaastpetam sa fie asa nepoliticosi si sa malase balta. Nu stiam acum daca sa merg dupa ei sau nu.