Second Chance

Un vas cu cateva persoane tocmai acosta in port. Nimeni nu stia exact cine erau aceste persoane. Se pare ca veneau de pe o insula indepartata din exil.

Toby sare pe pamant si se intinde, uitandu-se in jur plictisit. Hibana o ia pe Nezuko in brate si coboara cu ea langa Toby, privind amandoua in jur.

Vanessa coboara de pe corabie facandu-le semn celorlalte doua sa sara caci le va prinde cu tentaculele.

-Încotro acum?
-Spre palat, nu? Trebuie sa vorbim cu conducatoarea.
-Si ai habar unde e palatul ala, Hibana?
-Nu! Dar il gasim noi cumva. Nu uitati! Suntem aici sa le aratam ca nu vrem raul nimanui.

Dar si celelalte doua pe care le prind apoi mergem dupa ceilalti. 
-Hm ceva imi spune ca vom avea destul de mult de mers pana la palat. Stiti suntem in port am putea intrebat unul dintre marinari pirati sau pescari. E imposibil sa nu gasim raspunsul.

-Si cine merge sa intrebe?
-Nezuko! E singura care nu arata amenintatoare dintre noi.
-Si singura care nu vorbeste, fraiere.
-Atunci merg eu!
Iniante sa apuce sa zica ceva Hibana, Toby pleaca la niste marinari, inconjurat de flacari albastre si incepe sa-i interogheze pana ciripesc tot. Apoi se intoarce la celelalte foarte calm.
-Am aflat unde e. Haideti!
Toby porneste inainte catre palat, urmat de Hibana si Nezuko.

Vanessa: 

Ii urmam si noi trei.

Toby merge spre palat cu mainile in buzunare, urmat de Hibana si Nezuko, care se uita atenta in jur si surprinsa sa vada atata verdeata si culori vii.
-Iti place?
Nezuko se uita zâmbind la Hibana si aproba din cap apoi isi muta privirea inapoi la plantele si animalele din jur. Hibana se uita la ea zâmbind apoi la drum si când vede ca Toby se aprinde, ii da un picior in spate de-l face sa guste din tarana de pe jos. Nezuko se opreste si se uita cu ochii mici la cei doi.
-Stai potolit nebunule! Nu ai voie sa dai foc la nimic! Vrei sa ne întoarcem de unde am venit?

Vanessa: 

-Daca mai incercati ceva careva s-ar putea ca sutul lui Hibana sa va para floare la ureche pe langa tentaculele mele. Spun eu adresandu-ma catre toti ceilalti.

-S-a trezit si caracatita sa vorbeasca.
Toby se ridica si se scutura de praf.

-Doar o caracatita? Asa ma vezi? Uiti ca sunt fiica unei mari vrajitoare, nu?

-Vrajitoare sau nu, arati ca o caracatita cu cap de om. Deci esti caracatita!

-Nu uita ca nu am doar 8 tentacule. Am si doua maini de om si creier in capul asta de om. Deci nu ma enerva ca voi arunca o vraja sau un blestem asupra ta. Pot sa te fac sa ai ghinion cu carul.

-Sunt aici cu una ca tine. Ghinion mai mare nu pot avea. In plus, sunt imun la blesteme. Dar cum n-am mancat nicio data caracatita prajita, s-ar putea sa incerc acum ca tot am ocazia.
In mana lui Toby apare o flacara albastra, iar acesta se uita la Vanessa, gata s-o incinereze pana la os.
-AJUNGE!
Hibana il ia de ureche pe Toby iar acesta stinge flacara si se lasa tarat de aceasta. Nezuko sta pe loc inca încercând sa proceseze ce tocmai s-a intamplat, dar apoi revine cu picioarele pe pamant si fuge dupa cei doi pana ajunge in dreptul Hibanei si merge pe langa ea cuminte.

-Multumesc Hibana. Ii spun eu apoi le spun: 
-Hai sa incheiem asta si sa mergem in liniste spre palat. Nu ar trebui sa ne vada nimeni certandu-ne intre noi.

-Atunci tine-ti gura caracatita.

Eu nu mai zic nimic. Continuam sa mergem spre palat cu totii. 
Incercam sa imi creez in minte frazele care trebuia sa le spun.

Hibana il tarasete pe Toby dupa ea spre palat, iar Nezuko merge linistita pe langa ea privind in jur.

Eu si celelalte doua fete prietene ale mele ne luam la intrecere cand palatul apare in zare. 
-Toby, Hibanna, Nezuko, haideti. Pariu ca nu ne intreceti. Spuse Giselle.

Eu si celelalte doua fete prietene ale mele ne luam la intrecere cand palatul apare in zare. 
-Toby, Hibanna, Nezuko, haideti. Pariu ca nu ne intreceti. Spuse Giselle.

Nezuko se opreste putin apoi incepe sa alerge, intrecandu-le cu usurinta pe cele 3 si ajungând prima in fata palatului. La scurt timp ajunge si Toby, tinand-o pe Hibana in spate, dupa care o lasa jos si se uita spre cele 3 care vin.
-Se pare ca v-am intrecut noi~
-Tu doar ai stat in spatele meu, femeie.
-Si cum ai fi vrut sa alerg pe tocuri asa repede?
-Mda...

Vanessa:

Eu incepusem sa rad.

La poarta palatului erau doi paznici si eu cer o intrevedere cu printesa conducatoare. Ni se aproba extrem de repede si suntem poftiti inauntru.

Hibana o ia pe Nezuko de mana si amandoua intra in palat. Toby asteapta sa intre si celelalte trei, dupa care intra si el, fiind cu ochii-n patru.

Ajungem in final la intrare in sala tronului unde ni se spune ca printesa va veni imediat. Toti 6 stam cuminti la usa asteptand printesa si privind la tronul din partea cealalta a incaperii. Desi te-ai fi asteptat sa fie din aur incrustat cu diamante era exact opusul. Un tron simplu dintr-un vrej floral.



In curand isi facu aparitia printesa care era o zana.

Când vede tronul, Toby vrea sa-i dea foc, dar Hibana il ia de ureche la timp si vorbesc in soapta.
-Ohhh...Haide! Cere sa fie aprins!
-Sezi bland sau o sa ma aprind eu de n-o sa ma mai poti stinge!
-Esti draguta când esti nervoasa.
Toby da s-o sarute, dar Hibana il face sa ia podeaua in brate si-si scutura apoi mainile dupa care le incruciseaza la piept. Nezuko se uita la ei apoi doar la Toby si se lasa pe vine, mangaindu-l usor pe spate ca sa-l consoleze.