Difficult love

In timp ce stateam si luam ceaiul impreuna cu sora mea si matusile mele in foisorul din Gradinile Suspendate ale palatului, discutam cumatusile mele. Ele imi spuneau ca ar trebui sa ma marit cu un print si ca sunt destui printi din care sa aleg si ca Jiulius pe care eu pusesem ochii deja ar fi promis unei fete si fata respectiva ar fi promisa lui.
Eu in sinea mea inca ma gandeam ca dragostea adevarata ar purtea invinge si speram ca voi putea fi cu Jiulius.

Julius se indrepta spre gradini, cu intentia de-ai face o scurta vizita Sanarei, insa nu se astepta ca pe drum sa intalneasca o fata cunoscuta. Aproape de gradini, dadu peste Himiko, ramanand complet amutit.
-Buna, dragul meu. Ti-am lipsit?
-Himiko...Ma bucur sa te revad!
-Si eu ma bucur sa te revad pe tine. Unde mergi asa grabit?
-Voiam sa vizitez pe cineva?
-Te pot insoti? Adica de ce intreb? Sigur ca pot!
Himiko se agata de bratul lui, iar Julius, stiind ca n-are de ales, merge mai departe impreuna cu ea.

Continuam sa iau ceaiul impreuna cu matusile mele. Aripile mele erau intinse si si le fluturam usor. Stateam in foisor dar intr-un loc in bataia soarelui. Razele soarelui bateau in aripile mele iar praful de zana adunat pe ele sclipea si licarea precum milioane de mici diamante.

Ei se opresc când ajung aproape de foisor.
-Ce e?
-N-as vrea s-o deranjez acum cat e cu familia.
-Pe cine? Aia? Ce treaba ai tu cu zanele?
-Paaaiii...M-am imprietenit cu Sanara. E draguta.
-Pardon. Ce-ai zis? Miss "sunt cea mai buna si voi restul trebuie sa faceti cum zic eu pentru ca eu conduc totul" e...draguta? E o zana. Astea se cred mai bune ca oricine! Desi am putea practic sa le strivim cat ai clipi!
-Ok. Ok. Stiu cat de drage iti sunt zanele si ai dreptate in felul tau, dar ea nu este asa.
-Serios, Julius? Serios? Pot sa bag mana-n foc ca e o bagacioasa ce crede ca le stie pe toate si ca asa cum zice ea e solutia cea buna.
Stiind ca n-are sanse sa se inteleaga si nevrând s-o enerveze, Julius nu mai zice nimic si se uita spre Sanara, cazand pe gânduri.

Simtisem ca se apropie Julius si cu altcineva. Stiam asta din cauza antrenelor mele care erau ca 2 fire de par obisnuite printre celelalte. Auzisem ca nu ar vrea sa ma deranjeze momentan. Nu puteam inca sa fac vreo miscare. Nu vroiam ca sa fiu acuzata iar ca sunt bagacioasa. Asa ca asteptam ca ei sa faca prima miscare. Desi antenele mele uneori ma faceau sa ascult si sa simt involuntar diverse lucruri inainte ca ele sa ajunga la urechile mele, incercam sa ma comport cat mai natural si sa ignor anumite lucruri si sa ma comport mai uman, sa reactionez cand ceva ajungea in raza urechilor mele.

-Pai din moment ce e cu familia ei, haide noi sa ne plimbam. Pana la urma, nu avem ce cauta cu cei...de rang.
-...Da. Asa e. Haide.
Himiko zambeste multumita si-l trage pe Julius dupa ea in timp ce el priveste oarecum trist catre Sanara dupa care isi intoarce privirea spre drum si se plimba alaturi de ea.

Vazandu-i ca pleaca, imi iau zborul si ajung inaintea lor destul de repede si ii depasesc scurt aterizand apoi in fata lor.
-Nu e adevarat ce spune Himiko. Acele vremuri au trecut. Oi fi eu printesa dar nu trebuie sa va rusinati sa veniti la noi cum nici eu nu ma rusinez sa ies din palat printre voi.
In viziunea mea, noi cei de rang nu ar trebui sa stam ascunsi dupa zidurile palatului si voua nu ar trebui sa va fie teama si rusine sa ne vizitati.
Desi conducem acest taram, consider ca ar trebui sa ne tratam ca egali.
E unul din motivele pentru care prefer sa mi se spuna Alteta doar in interiorul palatului. Si nu ma supar niciodata daca cineva mi se adreseaza direct cu numele meu chiar si in palat.
Haideti sa luati ceaiul impreuna cu noi, ca intre prieteni.

-Scuze, majestate, dar preferam sa ne plimbam. Oricum, ceaiurile voastre imi dau dureri de stomac. Si n-ai auzit ca nu-i politicos sa tragi cu urechea, sau antenele la conversatiile altora? Se pare ca asta nu va invata la orele de bune maniere.

-Nu am tras cu antenele sau urechea. Am vazut ca treceati pe aici si m-am gandit sa va invit astapana nu va indepartati prea mult. Ceea ce am auzit a fost doar:

"Pana la urma, nu avem ce cauta cu cei...de rang". Am auzit asta cand m-am apropiat de voi.

-Auzi, ciudato? Nu ma lua ca ai auzit asta când te-ai apropiat! Erai la masa când am zis asta pentru ca abia dupa am plecat si tu ai venit dupa noi.
-Himiko...Ai grija la limbaj, te rog.
-Inca ma abtin sa nu zic exact ce-mi vine in minte.
-Offf...Te rog s-o ierti, Sanara. Mai bine iti termini ceaiul cu matusile tale, si dupa ni te alaturi la plimbare. Ce zici?

-Sigur si imi cer scuze am fost putin nepoliticoasa fara sa intentionez asta. Dar as fi la fel de nepoliticoasa sa va las aici in timp ce imiu savurez ceaiul. Chiar daca nu va place ceaiul va pot servi cu altceva. Cornulete cu miere, paine cu unt si miere sau paine cu unt si gem de capsuni sau gem de zmeura. Si un suc proasptat de portocale. Le spun celor doi.

-Nu, mersi, zano!
-E in regula, Sanara. E clar ca Himiko nu vrea si chiar n-o pot lasa singura acum. Vom fi aproape. Bea linistita ceaiul si ne vedem dupa.
Julius ii ia mana Sanarei si i-o saruta, vrând apoi sa-i zica ceva, dar nu apuca caci Himiko il trage dupa ea, vizibil nervoasa.

Plecasem inapoi in zbor la matusile mele sa imi termin ceaiul. Desi nu stau prea mult, grabindu-ma cat pot de repede pentru a incheia discutia ce o aveam si band repede ceaiul.

Himiko il taraste pe Julius dupa ea prin gradina, iar acesta se uita in jur gandindu-se cum s-o faca pe aceasta sa fie mai maleabila cu Sanara.

Dupa ce terminasem ceaiul ies din foisor si zbor suficient de sus incat sa vad panorama gradinii si sa ii caut din priviri pe Jiulius si Himiko. In timp ce stateam sa ii caut imi dau seama de altceva. Pe Himiko nu aveam de unde sa ii stiu numele decat din ce auzisem ca i se adresase Jiulius.

Himiko sta agatata de bratul lui Julius si se plimba cu acesta prin gradina.

Indata ce ii vad, zbor inspre ei.

-Aici erati. Bine v-am regasit. Spun eu.

Julius zambeste usor când o vede pe Sanara, insa Himiko arata de parca e gata sa sara la gatul ei si s-o sfasie de vie, dar ramane agatata de bratul lui Julius si-si muta privirea in alta directie.
-Imi cer scuze ca am venit asa neinvitat.

-Nu e nici o problema. Palatul e deschis oricand tuturor. Spun eu, zambindu-le celor doi.
Chiar ma intrebam daca cumva zambetul meu dragut nu accentua cumva furia si gelozia celeilalte fete.

Julius se uita la ea zâmbind apoi la Himiko si inghite in sec, simtind cum ura si furia acesteia creste cu fiecare secunda. Dar ramane nemiscat când vede ca ea se calmeaza brusc.
-Daca tot suntem aici, ma gândeam la ceva, dragul meu. Ce zici s-o invitam si pe zana asta la nunta noastra?
-Nunta? Ce nunta?
-Hahaha! Offf...Dragul meu Julius...Esti asa dulce si amuzant! Deci, printesa oricare ti-o fi numele, ce zici? Ai vrea sa vi?

Nu stiam ce sa raspund. Acum vazusem cine e fata cu care Jiulius s-ar casatori fiindca asa fusese aranjat si stabilit de mult. Apreciam ca ma invitase dar nu stiam ce sa zic. Eu in adancul sufletului stiam ca prin refuz as fi jignit pe cei doi insa prin acceptare probabil i-as fi frant inima lui Jiulius care ar vedea in asta o acceptare a mea de a ceda invinsa si de a fi de acord cu casatoria lui cu alta fata.
-Multumesc frumos pentru invitatie dar vom vedea cum vor evolua lucrurile. Incerc eu sa dau un raspuns putin mai complex, pe un ton oficial. Care sa nu insemne nici da si nici nu.

-Nunta e in cateva zile. Daca nu imi dai acum un raspuns, voi zice ca refuzi. Desi, nu ma mira...Doar cineva de rang ca tine, n-ar vrea sa fie vazut la nunta unora ca noi...Hmp!

-Bine. In primul rand exista cateva circumstante care ar putea avea anumite consecinte. Nu as vrea sa vs supar pe niciunul dintre voi si de aceea imi e greu sa dau un raspuns pe moment. Spun eu uitandu-ma la Himiko dar cu coada ochiului privindu-l pe Julius. 
Incercam sa ma straduiesc sa fiu cat mai politicoasa fata de Himiko.

-Bine, draga! Atunci iti las timp de gandire pana la apus, cat ne mai plimbam pe aici! Dupa noi trebuie sa plecam sa ne pregatim. Avem multe de facut.
Julius se uita la ea apoi isi inchide ochii invins, stiind ca orice ar zice sau face acum e de prisos.

Eu aveam sentimente fata de Jiulius si trebuia sa fiu puternica si sa i le arat chiar daca asta ar fi insemnat sa o supar pe Himiko. 

Trebuia sa afle Himiko ca eu aveam sentimente fata de Jiulius si el avea sentimente pentru mine. 

Nu mai puteam tine mult secret acest lucru mai ales cand il vedeam asa trist. 

-Trebuie sa stii ceva. Eu si Jiulius avem de ceva timp o relatie bazata insa pe sentimente reale, izvorate din spirit. Inimilr noastre rezoneaza. 
Pe cand voi doi ei bine, sentimentele voastre sunt induse fortat de anturaj. Iubirea fortata nu e dragoste adevarata. Presupun ca nici nu l-am intrebat nimic daca chiar vrea nunta acum. Ii spun eu.