Potiunea intineririi

Neavand ce face, ma plimbam pe masa si apoi incep sa ma joc cu ligheanul de apa pe care era cat pe aici sa il daram.

Ma intorc si o vad pe Anna langa lighean, m- am grabit si am luat ligheanul de acolo.
- Cu asta nu e de joaca, poti face buba.

Pocnesc din degete si apar o multime de bule de sapun. Incerc sa sar la ele si sa le intep cu degetul.

Raman surprinsa cand vad toate bulele alea, incep sa ma uit dupa Anna sa ma asigur ca este bine si ca nu va cadea dupa masa. O bula de sapun imi intra in ochi
- Firar... Anna... unde esti?

Una din bulele mai mari, ma prinsesera in interiorul ei si zbura prin camera.

M- am sters la ochi si incep sa sparg toate bulele insa nu o puteam vedea pe Anna.

Ma uitam la Nuru si incep sa rad.

- Anna... unde esti? Anna, sa nu te misti. Mai sunt multe bule?

Katrina dadu buzna in camera la Nuru.
-Nuru, am nevoie sa ma ajuti la un proiect despre magia padurii. Stiu ca elfii sunt cei mai priceputi cand vine vorba despre paduri. A si ce este cu bulele astea de sapun prin toata camera?

Ma intorc si o vad pe Katrina
- A, buna. Ei bine, e o poveste lunga. Ma poti ajuta cu bulele astea? Trebuie sa gasesc o zana mica, ea a facut asta.

-Sigur ca te pot ajuta. Spuse Katrina si pocnind din degete disparu toate bulele iar eu cazusem in decolteul Katrinei. Katrina baga mana si ma scoase tinandu-ma de aripi cu doua degete si ma puse in palma lui Nuru.
-Ar trebui sa fii mai atenta. Zanele micute sunt tare neastamparate. Acum sa ma ajuti si pe mine la proiectul despre magia padurii. Am facut aproape totul insa imi trebuie sa stiu despre partea in care..
-Ups, am uitat. Acum ma gandesc sa imi amintesc. Dar pana atunci poti consulta ce am facut pana acum. Spuse Katrina intinzandu-i un caiet care era scris aproape jumatate.

- Multumesc. Am sa- l citesc, si cand iti aduci aminte sa- mi spui. Deschid caietul si incep sa citesc prima pagina, am terminat- o si incep cu a doua

-A, mi-am amintit. E vorba despre partea in care elfii pot face copacii sa vorbeasca. Sau nu chiar sa vorbeasca la propriu, ci cum se inteleg ei cu copacii si plantele.

- Aha, este adevarat dar elfii pot vorbi in general cu natura, nu doar cu plantele. Ci si cu animalele, apele, desi in general apele sunt mai greu de controlat, adica sa te asculte.

-Aha, inteleg. Deci cred ca putem adauga si asta in prroiect, daca nu te superi. Spuse Katrina.

- Nu ma supar.. ai pix? Sau iti aduc unul? Si i- a un loc, te servesc cu ceva?

-Accio Teleportum. Spuse Katrina si in mana ei aparu un pix. De fapt unul din pixurile din camera ei se teleporta in mana ei. Apoi lua loc pe un fotoliu si ii spuse lui Nuru:
-Sigur, un Sandvish cu branza si salata si un suc natural.

- Bine. Ma duc si ii prepar sandivhul, ma intorc cu sandivshul pus intr- o farfurie. Iar in cealalta mana tinand sucul. Le las pe masuta din mijlocul camerei, de langa canapele.

-Cu gandul sa ii atrag atentia lui Katrina, profitand de dimensiunile mele mici ma asez pe sandivsh dar chiar in clipa aceea katrina lua sandivsh-ul iar eu imi pir echilibrul si cad intre feliile de paine, printre ingrediente.

Ma asez pe canapea si continui sa citesc din caiet:
- Esti destul de informata.

-Da, asa este. Am studiat toata saptamana la biblioteca pentru proiectul asta. Spuse Katrina, luand o inghititura din Sandvish.

- Dar de ce este asa de important? Intreb curioasa, privind- o.

-Asta sa il intrebi pe proful nostru care ne-a dat tema. Este un elf mai maruntel, roscat si poarta o barba de spiridus.

- Aha... asadar inca inveti. Spun privind- o cu coada ochiului; Gata. Las caietul pe masa; Ai scris aproximativ tot despre elfi, dar sunt parti pe care nu le- ai scris... dar intrebarea mea e... cat de profunda vrea sa fie eseul?

-Daca mai scrii si tu doar doua-trei pagini ar fi suficient.