Potiunea intineririi

Eram in laboratorul de la subsol uitandu-ma la potiunile preparate de matusile mele si observ potiunea intineririi. Desi aveam 22 de ani, stiam ca sunt un pic diferita de celelalte zane. Eu neoprindu-ma la a arata de 16 ani ci aratam de 22. Cuprinsa de dorul de a arata mai frumoasa, incerc sa citesc eticheta de pe potiune. A se bea doar 3...
Asa ca beau 3 inghitituri neintelegand ce vroia sa spuna mai departe apoi constat ca era vorba de doar 3 picaturi insa era prea tarziu. Deja incepeam sa intineresc. Intineresc si ma micsorez pana ajung sa arat ca o zana de doar 6 luni, care abia a invatat sa mearga.
Cum hainele imi devenisera largi si mult mai mari, de mai mult ma incurcam in ele, merg in camaruta de langa laborator unde stiam ca matusa Selene imi pastrase hainele de cand eram mica, deschid un mic dulap avand noroc ca era un dulap jos si imi aleg o rochita verde. Apoi ma intorc in laborator si ma asez langa ghiveciul unui ficus.
http://www.miniature-gardens.com/images/miniature-baby-fairy.jpg
Eram de nerecunoscut. Si eram sigura ca oricine ar intra in laborator va crede ca sunt doar un bebelus simpatic si dragut.

Intru in laborator si privesc in jur ¨Ma intreb de ce m- au trimis aici, nu e nimeni.. o pierdere de timp ca intotdeauna¨Privesc inconjurul meu si observ ceva langa o floare, ma aproprii de ea si observ o zana mica. Simteam cum inima mi se inmoaie si vroiam sa o iau in brate insa parca mi- era teama sa nu o rup
- Ce frumoasa esti, cum te cheama?

Vroiam sa rostesc numele meu insa iese un gangurit de bebelus. Iar dupa ce ma fortez un pic iese alt nume fiindca nu puteam rosti toate literele. Potiunea intineririi imi afectase si corzile vocale.
-Ana.

- Ana.. ce numne frumos ai... ce cauti aici singura? Haide cu mine, nu ai ce cauta intr- un laborator ca asta. O iau in palma si ies din laborator

Vroiam sa ii spun despre potiunea intineririi dar imi iese din nou doar gagureli de bebelus. Totodata eram si curioasa unde ma va duce Nuru.

- Nu inteleg ce spui insa nu cred ca este ceva important.. voi lasa treburile mele pentru mai tarziu, hai sa mergem la mine in camera. Ajunsa in camera o las usor pe pat si o privesc zambind
- Chiar daca te- as intreba unde e mama ta tot nu as intelege ce spui...

Puteam rosti doar 2 din cuvinte cu care speram sa ii dau de inteles ceva.
-Mami, nu. Spun eu si devin trista.
Desi vroiam sa spun ca mama nu mai este, Nuru putea intelege altceva.

Ma gandesc un pic si imi dau seama ca mama ei murise, o privesc trista si incerc sa- i ridic moralul
- Nu- ti face griji, sunt sigura ca este alaturi de tine... aici. Spun eu si ii ating incet locul unde ii era inima, ii zambesc cald.

Ii zambesc si eu. Stiam ca matusile ma vor cauta mai devreme sau mai tarziu prin globul de cristal insa pana atunci vroiam doar sa nu fiu singura asa ca incerc sa ii mai spun ceva insa iese din nou doar gangureli de bebelus.

O privesc neintelegand ce vrea sa spuna
- Iti este foame? Sau somn? Ce s- ar presupune ca mananca o zana? Presupun ca mananca acelasi lucru ca Sanara, sa vedem.. Sanara manca de toate si ii placea manacarea de elf.. Ma opresc auzind voci in capul meu, era comandantul trupelor din taramul elfilor, incerca sa ma contacteze. Ma indepartez debebelus intratat incat sa nu ma poata auzi
- Am ajuns insa.. nu era nimeni acolo... am sa incerc mai tarziu, am inteles... nu va faceti griji, nimic nu ma v- a impiedica sa o gasesc. Ma intorc apoi inspre bebelus
- Deci.. iti este foame?

-Imi era totusi si un pic foame ca nu mai mancasem nimic de dimineata, asa ca dau din cap afirmativ.

Ma duc in bucatarie si ma intorc cu o prajitura
- Am vazut ca lui Sanara ii placeau, sper sa iti placa si tie. Pun farfuria pe pat si ii dau o bucatica.

Iau bucatica si o manac. Apoi ma uit rugator la ea, ca semn ca as mai vrea inca o bucatica.

- Presupun ca iti place. Ii mai dau o bucatica
- Esti atat de dragalasa incat imi vine sa te pastrez insa... nu prea stiu sa ma comport cu copii. O privii melancolica nici tu nu ai stii daca ai fi trait ca mine, tot timpul luptand departe de parintii tai. Zambii cald; Insa nu trebuie sa- ti faci griji, tu va trebui sa duci o viata buna, te voi proteja eu. ^_^

-Devin foarte bucuroasa si datorita dimensiunii mele mici, nu pot decat sa ii imbratisez unul din degetele de la mana. Chiar vroiam sa fim alaturi sa vad cum ar fi sa aiba ea grija de mine o perioada.

Ma emotionez foarte tare si simt cum inima mi se coplesea, nu ma imbratisase nimeni de mult timp ceea ce mi s- a parut intr- un fel ciudat si placut.
- esti asa de mica, oare cand vei creste? Sanara e destul de mare.. oare si ea arata la fel ca tine cand era mica? Nu mi- o pot imagina asa de mica. Mai vrei o bucatica?

Puteam rosti literele simple asa ca ii raspund:
-Un an. Apoi dau din cap de doua doua ori afirmativ sa ii raspund la celelalte doua intrebari.

- Se pare ca poti vorbi macar un pic, asadar un an... nu e mult, pana atunci vom incerca sa- ti gasim familia iar daca nu o sa ti- o gasim Nuru va avea grija de tine. Ii intind o bucatica.

Zambesc si apoi iau bucatica de prajitura si o mananc. mi se facuse sete apoi incercand sa spun asta imi iesi:
-Ana ee
Si faceam un semn cu degetul la gura.

- Huh? Presupun ca ti- e sete, uf... asta va fi cam greu... avand in vedere ca o picatura ar fi cam mult pentru tine. Ma duc in bucatarie si pun apa intr- o lingura, o aduc si i- o intind lui Ana

-Sorb foarte putina, probabil ca pentru nuru era aproape imperceptibil cat bausem. Si vrand sa ii multumesc iesi din nou o gangureala de bebelus.

Chicotesc si duc lingura inapoi in bucatarie. Ma intorc la Anna si o ridic in palma
- Mergem la o plimbare?

-Dau afirmativ din cap. Imi placea sa ma plimbe in palma.

O tin in palma ca pe un obiect pretios si ies afara
- Sa mergem in parc.. am auzit ca bebelusilor le plac parcurile.

Ma intind pe spate cu burta in sus, in palma lui Nuru, privind cerul.