Sosirea zeului Neptun

Eram in port, zburand deasupra marii.

Enyo:

Eu imi parasisem astazi lacul pentru a inota in Marea Scoicilor, caci asa se numea aceasta mare, pentru a cauta cateva ingrediente pentru potiunile mele speciale. Zar, sarpele care ma insotea peste tot, tot odata si prietenul meu, inota alaturi de mine.

Sanara:

Aterizez si eu pe malul marii pe o stanca.

-Uite Zar, algele acelea purpurii, ar fi bune.
Algele se aflau undeva sub stanci si se vedeau printr-o gaura. Of, dar nu e chip sa le luam.
Sarpele incepu sa sasaie.
-Ce tot spui acolo? O sa ramai blocat daca incerci sa intri. Doar nu esti broscuta si incep sa oftez, caci aveam nevoie de alge.

-Buna! Aveti nevoie de ajutor?

Intorc capul si vad o zana care ne vorbise.
-Buna zanulito. Da, chiar ne-ar prinde o mana de ajutor si oftez. Aici Zar, animalul meu de companie aratand catre el, a descoperit alge purpurii. E imposibil sa intri acolo si apoi ca sa le muti...
Nu am destula forta.

-O sa intru eu sa aduc algele. Spun eu si beau dintr-o potiune micsorandu-ma cam la dimensiunea unghiei fiindca la dimensiunea unei papusi tot as fi fost prea mare si intru prin crapatura, aducandu-i algele.
-Din nefericire, urmatoarea ora va trebui sa raman asa mica ca unghia. Efectul potiunii dureaza o ora cu o eroare de 10 minute in plus sau in minus.

-Multumesc spun eu. Dar aripile tale nu se ud in apa?
Sa inteleg ca si tie iti plac potiunile?

-Ba da, se uda in apa dar ei bine o data ce ies din apa, apa curge de pe ele, Deci se usucadestul de repede. Suprafata aripilor e un pic mai ciudata. pe partea inferioara e lina dar presarata cu niste cosulete de praf magic. Intre cosulete sunt ca niste mii de burlane microscopice care conduc apa sa curga. Pe partea exterioara lina ca o tabla. Practic o data ce ies din apa, apa curge de pe aripile mele, Pot zbura chiar din primul minut dupa ce ies din apa.

-Interesante aripi, desi nu cred ca toate zanele le au la fel.
Multumesc inca odata. Acum sa caut si restul igredientelor.

-Intradevar sunt mai multe specii de zane si fiecare are aripile diferite. Suntem peste 180 000 de specii de zane si doar cele cu aripi de fluture suntem peste 17000 de specii.

-Uh! Vorbim de cifre mari.
Ai auzit de perlele de cristal? Umbla vorba ca sunt talismane foarte bune, ce te protejeaza de rau.

-E prima data cand aud de ele.

-Daca nu le gasesc aici, poate Kazyz ar putea sa ma ajute.
Exista o legenda care spune ca scoicile negre, ascund aceste perle de cristal, desi daca le deschizi sunt goale. Apar numai daca simt magia.

-Scoicile negre sunt cele mai raspandite scoici. Dar si cele care ei bine au cel mai mult de suferit. Sirenele mananca pe langa pestisdori si icre si scoici negre. Insa mananca numai pui de scoici negre. Puii pot fi recunoscuti usor fiindca stau agatati de stanci si de stavilopozi sau traiesc la malul apelor. Scoicile o data ajunse la maturitate migreaza spre larg in adancul apelor si se infig in mal ca sa se hraneasca cu zooplancton si pestisori de acvariu.

-Mda. Dar aceste perle se gasesc numai in scoicile mari, care au obiceiul sa isi ascunda perlele de cristal.

-Ca veni vorba de scoici imi amintesc o perioada cand eram mai mica si locuiam intr-un oras din lumea oamenilor o perioada pentru a ne ascunde de un vrajitor rau. Matusa Selene avea un acvariu cu pestisori si scoici si reusise sa dreseze o scoica obisnuita. Era o scoica alb galbuie, rotunda. Inca mai am poza cu ea.
http://cdn1.shopmania.biz/files/s1/129510318/p/l/7/tablou-scoica-in-fundal-auriu~3336587.jpg
Era o scoica mica ca o puteam tine in palma. Si destul de inteligenta. Cam de inteligenta unui pstisor. De indata ce ii puneam mancare la suprafata apei, se inalta la suprafata apei unde plutea mancarea si o manca. Apoi intr-o zi amconstatat ca scoica asta e si mai inteligenta, ca mancarea o manca dar daca intra in ea o fiinta vie, desi se incidea, nu ii facea nici un rau fiintei vii. Si aici ma refer la pestisorii de acvariu. Cu timpul am dresat-o ca la ora mesei sa iasa cand ii era foame, iesea la suprafata apei si eu puneam mancare incoica apoi scoica se inchidea si se retragea pe fundulacvariului Apoi cand crescuse facuse niste picioruse lungi si subtiri ca niste antene de insecta, si cnad incercam sa o mangai, a ma gadila pe deget. cu piciorusele. Asta era jocul nostru. iar mai apoi imi amintesc cu drag ca ma micsoram si cand o strigam iesea la suprafata apei si eu ma puneam pe carnea ei, ea apoi se inchidea, si astfel eu eram ca intr-o camera cu aer pe o saltea, ce se scufunda, incetisor si care innota in acvariu. Inttr-o zi m-a lasat chiar sa ma strecor sub limba ei de carne, Desi eu eram in scoica, cand matusa i-a cerut scoicii sa se deschida, matusa nu m-a vazut.
In alta zi, scoica m-a inchis intr-o perla. Eram cele mai bune prietene. Din pacate cand ne-am mutat inapoi in Fairytopia, matusa a trebuit sa vanda acvariul.

-Imi pare rau ca ai pierdut o prietena. Dar cine stie, poate o vei intalni din nou intr-o buna zi.
Ma indrept catre scoica mai mare care ne inghite pe amandoua, numai ca interiorul scoicii parea sa prezinte un paradis pierdut.
-Nu degeaba se spune ca apele sunt misterioase.

-Stii, asa ceva nu mi s-a mai intamplat. Adica sa vad ceva asemanator Atlantidei in interiorul unei scoici. Ori scoica ne-a teleportat in Atlantida, ori perla acestei scoici emite o holograma.

-Pare destul de real, zic atingand o coloana incrustata cu desene reprezentand oamenii marii.
Am inaintat in interiorul scoicii, bule aparand la fiecare miscare. Coloane se intindeau de-a lungul drumului, apoi o poarta veche, acoperita de alge, muschi scartai.