Reciful lui Neptun

Innotam intr-o zona cu recifi de corali supranumita si Reciful lui Neptun. Neavand ce face si de plictiseala, rup o crenguta dintr-un coral si scrijelesc in mal numele meu: Nery.
In timp ce innotam coada mea se misca cu o viteza destul de mare dar suficient cat totusi sa se vada terminatia caudala. Fiind o nereida, nu ma hraneam doar cu scoici, stridii, pesti mici si fitoplancton. Ci meniul meu varia destul de mult. In afara de aceste lucruri eu ma mai hraneam cu pesti de diverse marimi chiar si cu pesti mari de dimensiunile somnilor. Imi placea mai ales sa fur prada pescarilor in mod miseleste. Si pe langa aceasta imi placea sa mananc alimentele abandonate pe plaja sau scapate de sub observatie cateva clipe.
Insa cu toate acestea desi canecul meu hipnotiza oamenii si anumite fiinte precum elfii, nu imi placea sa ucid decat pesti si mamifere marine.

Pe mal se plimba o silueta misterioasa cu pasi mari calculati, lasand in urma pete rosii... era sangele care i se scurgea de pe ranile de pe maini si picioare, dar nu parea sa-l deranjeze. Era Hiei dupa o lupta mare cu niste demoni enervanti. Privea undeva in gol cu acei ochii desi duri si de gheata, totusi atragatori.

Plictisita ma gandesc sa ies in zona de coasta. Asa ca intru printr-o pestera acvatica ce avea iesirea pe sub stancile din zona de coasta. Acea pestera era umpluta doar jumatate cu apa si jumatate cu aer. Ies apoi in zona de coasta. Era noapte si o luna plina superba. Ma asez pe o stanca stavilopod si privesc luna plina incepand sa cant.

Aude vag pe fundal un cantec, oprindu-se ca sa-l asculte. Nu zice nimic, ramane asa cu ochii atintiti spre locul unde oceanul se contopea cu cerul.

Continui sa cant privind luna. Dupa ce terminam acel cantec incep alt cantec. Insa talentul meu era ca puteam canta cu vocea chiar linia melodica.

Inchide ochii pentru cateva clipe continuand sa asculte fara sa-si dea seama ca cineva se repezea pe la spatele lui.

Observam ceea ce se petrecea pe mal dar cum nu puteam face ceva fizic fiindca nu puteam iesi din mal, incep un alt cantec de data asta cu o putere hipnotica mai mare sperand ca respectivul criminal sa nu apuce a infaptui crima. In mintea mea era imaginea acelui criminal paralizat cu cutitul in aer in timp ce victima isi adea seama ca cineva l-a salvat.

Insa chiar inainte sa il inhate pe Hiei acesta se roti pe calcaie si ii infipse sabia in piept, lasandu-l sa cada pe jos.
- Sah-mat, sopti apoi plictisit.

-Pf, si-a dat seama inainte sa il impietresc eu pe criminal. Oftez eu dezamagita.

Loveste cadavrul cu piciorul si acesta se transforma in scrum.

Raman uimita de cele vazute si de puterile lui impresionante.

Cand isi ridica capul o observa pe sirena. "Grozav" gandi. Cineva il vazuse. Demult nu comisese o astfel de greseala.

-Fii linistit. Nu am sa te parasc la politie. Nici nu as avea cum. Nu pot iesi din apa. In plus am vazut ca a fost autooaparare. Desi totusi incercasem eu sa il vrajesc pe respectivul cu cantecul meu sa il paralizez dar se pare ca era dintr-o specie care nu poate fi afectata de cantecul sirenelor. Spun eu.

- Da, era un demon si demonii nu-s afectati de cantecele voastre.

-Nu am mai hipnotizat pe nimeni de mult timp. Dar ce imi place mie cel mai mult e atunci cand e luna plina sa ies din ocean, sa ma asez pe o stanca si sa cant la luna. Nu am avut public de mult timp. Cantecele pe care le stiu eu vorbesc despre frumusetea naturii, despre o lume care era inainte de a veni marea industrializare cu poluarea ei, despre Noua Atlantida, un taram minunat, locuit de noi sirenele si care e de o frumusete extraordinara.

- Si de ce nu ai mai hipnotizat pe nimeni de mult?

-Pai nu prea a mai trecut nimeni prin zona asta de mult timp. De cand cel mai renumit hotel din zona a fost daramat datorita vechimii acum lumea nu prea mai vine prin zonele astea. Prefera alte zone. La fel si pescarii au plecat de pe aici. S-a dus vestea ca prada le dispare in mod misterios. Nu stiu la ce fenomene paranormale s-or gandi ei, erau doar farsele mele.
Inainte era o zona plina cu elfi aici. Turisti si pescari. Acum zona a devenit pustie. Tu esti singura persoana care a venit in zona asta in ultimii 10 ani.

- De asta imi si place zona asta, prefer pustietatea.

-Eu nu pot zice inca daca imi place sau nu pustietatea. Sunt intre. Dar era locul meu preferat de cand era plaja destul de activa. Oricum e bine ca sunt la mare si ma pot plimba prin mare intre statiuni.

- Mhm, ingana acesta privind-o fara sa mai zica ceva.

-Si tu ai prietena? Il intreb eu.

- Nu... ingana clatinand dezaprobator din cap. Cam toate fetele stau departe de mine, le e frica.

-Uite mie nu imi e frica de tine. Am avut atatea pe cap in ultimul timp incat nu are de ce sa imi fie frica de tine. Anul trecut am avut o aventura si am facut fata cu brio la 10 echipaje de pirati si 100 de rechini simultan. Asa ca n-ar avea de ce sa imi fie teama de o singura persoana.
Cum cantecul meu nu te-a afectat nici pe tine indraznesc sa cred ca esti tot demon si ca majoritatea lor te ocupi cu fapte demne de mafioti gen camatarie, recueprator, asasin platit etc.

Rade cand o aude.
- Nu, nu fac nimic din toate astea. Pur si simplu ma lupt, asta imi place cel mai mult sa fac.

-Atunci cu atat mai putin. Nu are de ce sa imi fie frica de tine. Esti un baiat chiar dragut as spune. Si e bine de tine ca nu te afecteaza cantecul meu. Am obiceiul de a canta ori decate ori ma apuca plictiseala.