Tara de piatra

-Aha, inteleg. Spun eu zambind.

Zambeste dragalas trecandu-si o mana prin parul buclat.

Zambesc si eu.

Incepu sa-si schimbe greutatea de pe-un picior pe celalt.

-Zona asta se numeste Tara de Piatra fiindca in trecut cu mult timp in urma un grup de vrajitoare au aruncat un blestem cumplit asupra acestui teritoriu transformand orice fiinta din fostul regat in stana de piatra. Totul de la cea mai mica insecta pana la cea mai mare vietate. Toate zanele din regat si chiar si regele si regina au fost afectati de blestem. Acum pe bulevarde poti vedea statuile fostilor locuitori care nu sunt altceva decat chiar ei insisi transformati in statui. Statuile au fost mutate din drum si li s-a oferit cate un piedestal. Din pacate insa zanele ce au fost prinse de blestem zburand si nu au avut timp sa aterizeze s-au spart in mii de bucatele. Iar ele nu au putut fi recionstruite. Lor li s-a facut statui originale care se afla in Muzeul Arhivelor.

- De unde stii toate astea?

-Din ce mi-a povestit matusa Joasephine. Ea are 520 de ani. Si a trait mult mai aproape de evenimente daca e sa vorbim din punctul de vedere al timpului.

- Ah, inteleg...zambi ea frumos.

-Dar exista o asa vraja puternica incat e de nedesfacut.

Blair nu comenta nimic, nu stiu ce.

-Poate intr-o zi se va putea desface vraja.

- Cine stie, ingana ea.

-Eu sper sa se descopere o vraja puternica capabila sa desfaca vraja asta.

- Poate ca se va descoperi, cine stie.

-De descoperit sigur se va descoperi dar eu as vrea mai repede.

- Ehh, ridica usor din umeri.

Eu chicotesc doar.

Zambi fara sa mai zica ceva.

Ii zambesc si eu.

Se roti pe calcaie ramanand insa in loc.

Neavand ce face o imit ca sa o fac sa rada.

Se bosumfla ganditoare.

Ma bosumflez si eu pentru a o imita si a ma amuza.

Isi lovi buzele cu aratatorul.

-Asta e semnul ca sa fac liniste. Ai auzit cumva ceva pe aici? Ii soptesc eu.