Stancile Galbene

First topic message reminder :

Locul este numit asa fiindca aceste stanci ascund importante resurse de aur dandu-le culoarea galbena.

Intre timp eu fusesem prinsa de un pitic intr-o lampa.
-Ne lumina drumul il aud spunandu-i altui pitic.
-O ba nu!
Si dau cu mainile incerc sa sparg geamul in zadar. Speram ca Sanara sa fie bine.

Era ceva chiar ce nu imi imaginasem. Arya prinsa intr-o lampa si eu la randul meu prinsa in safirul ei. Cand piticul o micsorase si safirul se micsorase o data cu ea fireste ca si eu care eram in safir ma micsorasem si mai mult.
Totusi ceva ciudat se intampla. In interiorul safirului incepuse o ploaie ce imi facea ca aripile sa imi lumineze puternic, lumina iesind din safirul lui Arya, si multiplicand lumina provenita din aripile ei.

Acum ca Sanara descoperise unul din secretele safirului acesta incepu sa straluceasca si capete proportii.
Piticul se sperie cand arunca un ochi spre lampa si i-am facut cu mana, zambind rautacios.
Apoi, imi pun palmele pe sticla lampii, iar aceasta incepu sa inghete pana incepura sa se formeze mici fisuri.
-Lasa ca ies eu de aici si arat eu cine va fi prizonier!

In curand sticla lampii se sparse si Arya fu eliberata desi ramase la statura unei papusi. -Trebuia sa rosteasca o vraja ca sa isi revina la normal.

Odata eliberata am vazut ca pot iesi afara din stanci, caci piticul iesise incarcat cu aur, inclusiv lampa in care eram eu prinsa. Am iesit din lampa dupa ce s-a spart, nu inainte de a prinde piticul intr-un glob de Craciun.
-E cum iti place tie acum? ii zic revenind la marimea mea naturala.

Incepuse sa zbere sa ilscoata de acolo la care eu privind-o pe Arya si privind si piticul inchis in globul de Craciun incep sa rad.

-Ce spui Sanara? Ce pedeapsa ar merita si agit globul putin, ingropandul in zapada.
Sanara aparu langa mine dupa ce o lumina albastra o transporta.
-Te simti bine? o intreb

-Da, mnultumesc. A fost frumoasa excursia in safir. Ei bine, poate o mai facem la lasarea intunericului. inca o data. Fiindca voi dori sa te poti bucura de lumina emisa de mine. Cat despre pitic, as zice sa il lasam pe vesnicie inchis in globul asta sau cel putin cat va rezista globul pana va fi spart de un copil in joaca. Si cand se va intampla asta piticul sa devina un pitic de gradina pentru inca 3 ani. Abia apoi sa isi revina lanormal.

-Bine atunci. Piticule te voi transporta pe raftul unui raion dintr-un supermarket si vei sta acolo pana cineva va cumpara globul. Nicio grija nu vei muri de foame. De fiecare data cand cineva va scutura globul, printre fulgii de zapada, va cadea si mancare, asa ca fa-ti provizii serioase. A da, ai si o casuta, ca sa nu ingheti.
Si cum a spus Sanara, cand se sparge globul vei fi eliberat, dar vei deveni un pitic de gradina 3 ani, cu dreptul la 5 ore pe noapte, de a te misca liber, fara sa parasesti curtea acelei case.
Apoi am pocnit din degete, iar globul disparu intr-un raion dintr-un supermarket.
Am creat o imagine pe suprafata unei stanci ca sa vedem cum sta piticul.

-Cred ca ii sta foarte bine. Ei bine eu am destula incredere in magie ca nu va fi eliberat mai devreme decat pedeapsa.

-Da, asa spun si eu.
Nu cred ca mai e ceva de vazut pe aici, nu?

-Mda, nu mai e nimic de vazut pe aici.

-Si atunci ce propui sa facem mai departe?

-Hm ziceai ca ai mai multe surori dar le-ai vizitat cam rar. Ai vrea sa mergem sa iti vizitezi una dintre surori? Iar daca ele locuiesc in alte regate, am solutia salvatoare. E ceva mult mai rapid decat o caleasca trasa de pegasi sau decat un covor zburator.

-Desigur de ce nu? Una din ele este zana de apa si locuieste in apropierea celui mai mare ocean.

-Da, e o distanta destul de mare pana la cel mai mare ocean. Cam 16 000 km pana in cel mai apropiat oras de pe malul acelui ocean.
-Ai mai zburat vreodata pe un dragon?

-Nu. Ar fi o experienta de invidiat. Ai cumva un prieten dragon?

Da. Asa e. Hai sa ti-l prezint. Spun eu si scot un fluier. Arata ca si fluierul pentru caini si cerberi. Doar ca era mare. Cam de la varful degetelor pana la cot. Suflu in el fara sa se auda nimic. Suflasem de 3 ori. Apoi asteptam. Dupa cateva minute de asteptare se vede un dragon mare si negru ce venea spre noi. Ateriza chiar in fata noastra.
https://2img.net/h/i631.photobucket.com/albums/uu40/Limontselo/Dragons/black-dragon.jpg
Era un dragon mai mare chiar decat o cladire. Iar noi eram cat un tep de pe spinarea lui.
-Il cheama Metushem. Ii spun eu.

-Buna dragon mic si dragut.
Sanara se uita la mine cam ciudat.
-Doar il alint si il mangai pe bot.

-Ai grija sa nu te muste sau sa te prajeasca. Desi l-am imblanzit totusi fata de straini e un pic cam reticent. Il lasi sa t cunoasca, dar ai grija modalitatea in care il lasi sa te cunoasca. Nu poti sti niciodata un loc care il irita si mangaindu-l fix acolo tu ca pesoana straina, se poate repede.

-Cred ca o sa ne intelegem perfect. Apoi si muscaturile au rostul lor, iti arata cat te apreciaza.
Desigur, glumesc si rad. Dragonul doar pufni si se aseza pe burta asteptand sa urcam pe spatele sau.
Stii nu toti dragonii trebuie imblanziti. Multi au vointa lor si pot vorbi,dar sunt smecheri.

-Aici ai dreptate partial. Multi dragoni pot vorbi. Sunt foarte putine speciile de dragoni care nu pot vorbi. Dar toti dragonii au vointa lor si unii pot fi smecheri. Si da mai sunt si dragoni care desi pot vorbi nu vor sa o faca. Si unii dragoni ii poti imblanzi, altii n pot fi imblanziti. Si mai sunt si dragoni salbatici si aici ma refer la speciile ce pot vorbi, cu care te poti intelege si sa se poarte ca si cum ar fi dresat. Sau alti dragoni care desi nu pot vorbi, dar te pot intelege foarte usor pe tine. Am cunoscut si astfel de dragon. Ma intelegea perfect ce ii spuneam si il invatasem sa raspunda cu Da si nu prin inclinarea capului, sa ceara mancare, sa ceara apa si sa ceara plimbare.
Cand vroia mancare aducea castronul de mancare, cand vroia apa aducea castronul de apa. Cele 2 castroane erau in culori diferite ca sa ne ajute sa nwe intelegem. Cand vroia plimbare isi incolacea coada in jurul meu ca si cum coada lui era un sarpe. Ii spun eu.
Ne urcam apoi pe spatele dragonului si eu ii spun lui Arya: -Tine-te bine, de tepul dragonului.
Si eu ma prind bine de tepul dragonului. Dragonul incepuse sa bata din aripi si apoi scuipa un foc ce lovi pamantul, si decola cu viteza, asemeni unei rachete. Apoi isi tinu aripile de liliac intr-o pozitie pe langa corpul sau in care ar fi putut fi confundat cu o racheta. Iar pe gura scuipa un foc continuu, Astfel se inalta pana dincolo de atmosfera, iar acum incepu sa bata din aripi destul de rar incat mai mult plana in vidul spatiului. Acum poti sa te desprinzi putin de tepii lui. E frumos aici la 100 km altitudine. Trebuie sa fim foarte atente. Un dragon din specia lui isi poate tine respiratia 8 minute. Apoi va cobori, in stratul suepror al atmosferei va trebui sa ne tinem iar de tepii lui cand va incepe sa coboare.

-Mda e frumos, zic uitandu-ma de pe spatele dragonului.
Pamantul se micsorase mult, iar aerul se simtea cand rece, cand cald. Urechile le aveam infundate mai tot timpul, dar avea sa treaca.
Stii, un dragon e foarte capos. Spre deosebire de alte finte e facut din magie, nimeni nu stie exact originea lor, sunt cele mai vechi fiinte , poate chiar primele aparute, ca si cu dinozaurii pe Pamant.

-Asta asa e. Tousi unii spun ca dragonii ar fi aparut in magia stelelor. Sunt intradevar multe alte torii dar da, faptul ca sunt printre primele fiinte aparute e un lucru destulde clar. Au aparut cu milioane de ani inaintea primei zane. Sunt legende conform carora cad zanele inca locuiau in pesteri, dragonii deja erau la nivelul unor batrani intelepti.

-Ne sunt superiori cu mult. Numai piticii cei caposi nu se inteleg cu dragonii si ii considera dobitoace fara minte.
Dragonul intoarse capul spre mine pufaind nervos si imi arata o imagine alergand cativa piticii, prajindui putin.
-Deci e clar. Nu va suportati.