Padurea Trolului

-Oau! Bravo! Spun eu zambindu-i.
-Si unde l-ai teleportat?

- Undeva departe de aici.

-Atunci foarte bine. Sper ca l-ai teleportat pe o insula nelocuita.

- Nu tocmai, murmura.

-Dar unde? Chiar mai facut curioasa.

- Pe taramul uriasilor, murmura ridicand din umeri.

-Oau! Parca il si vad strivit in urmatoarele cateva minute.

- Eh, asta este, zambi inocent.

-Imi place. Spun eu zambind.

- Ce anume? surase.

-Imi place ideea sa vad trolul strivit de un urias.

- Aha, am priceput.

Ii zambesc apoi nu mai zic nimic.

Ramane si el tacut.

-O intrebare. Tu ai cumva un tic in vorbire? Vorbele tale mai mult seamana cu un murmurat decat un vorbit clar. Totusi te pot intelege si sunt multumita de asta.

- Despre ce ticuri vorbesti? ridica sceptic dintr-o spranceana.

-Adica cand vorbesti tu parca murmuri cuvintele in loc sa vorbesti clar.
Vorbesti prea soptit si abia deslusit.

Chad rase.
- Nu e adevarat, ti se pare tie!

-Nu cred. Nu am cum sa surzesc. Poate asa e felul tau de a vorbi. Am mai avut un coleg la Alfeea, la singura ora care o faceam impreuna cu elfii, ei bine acest elf, in aula, statea in spate, in ultima banca. Si cand era ridicat sa fie ascultat, vorbea asa de incet incat profesorul trebuia sa mearga de la catedra langa el, ca sa il poata asculta.

- Uite, nu e asa cum zici tu si daca nu ma crezi intreaba-l pe David care ma cunoaste de o viata intreaga si o sa vezi ca te contrazice si el!

-Bine, o sa il intreb. Spun eu.

Zambi scurt in coltul gurii.

Ii zambesc si eu.

Ramane tacut si ganditor.

Raman si eu tacuta si ganditoare.