I'm the queen of darkness

First topic message reminder :

O seara placuta si racoroasa, intr-o sala imensa de bal, undeva trecut de ora 20:00. Pe ringul de dans perechile pluteau deasupra podelei si totul era luminat si decorat ca intr-un basm. Usile gigantice se deschise si Katherine pasi cu un zambet superb pe buzele sangerii, la brat cu fratele sau Leloush.
- Oh, de cand n-am mai fost la un bal... cate amintiri ! spuse ea nostalgica.
- Haide sa le aratam astora cum se danseaza, sis! propuse Leloush cu un zambet strengaresc pe buze.
Pasira pana in mijlocul ringului si incepura sa danseze asa cum numai ei stiau.

- Sunt Leloush, o... cunostiinta de ei. Pai a ajutat-o pe Cristina sa se razbune pe Maltazar si si-a pierdut memoria, o spuse el ca pe un "buna ziua".

-Exista doar 2 leacuri: Primul ar fi Camera Secreta din fundul Pesterii Adevarului. Al 2-lea o noua lovitura la cap. Dar ar putea fi prea riscant. Asa ca cel mai bine ar fi primul.

- Si ce trebuie sa fac, s-o duc in camera aia? intreba derutat.

-Da. Sa o duci acolo si sa o lasi singura in acea camera.

- Bine atunci, inchise el telefonul. Sanara, trebuie sa plecam la Pestera Adevarului ca sa-ti poti recapata memoria, deci hai sa mergem, ii intinse el o mana.

Ii pun mana mea in mana lui.

Se teleporta cu ea in fata pesterii apoi ii dadu drumul la mana.
- Tu prima, o pofti el inauntru cu un semn discret.

Intru prima in pestera.

O urmeaza uitandu-se dupa ceea ce ar fi trebuit sa fie acea Camera in care trebuia sa intre Sanara.

Mai inspre fundul pesterii era o sala mare cu o masa rotunda, din piatra, formata in mod natural si cu niste simboluri gravate in mici cristale de gheata incastrate in suorafata rotunda a mesei, alcatuind un fel de astrograma. Langa masa era un scaun de piatra si deasupra si in fata scaunului, erau 2 cristale mari. Pe peretele opus al pesterii era un ecran. lumina venea de la celelalte cristale mici. Pe scaunul de piatra, era asezata o piatra subtire si plata de forma unei foi de harftie dar gravata cu niste rune care probabil erau instructiunile de utilizare a salii. Insa sala nu avea usi, deci Sanara nu ar fi putut sta acolo impotriva vointei ei.

- Deci ... presupun ca aia e sala. Intra acolo si... mhm, stai pana iti revine memoria, bine? Eu te astept aici.

Intru inauntru in sala si ma asez pe scun punand mana pe masa. Sala se intunecase, cristalele ce emiteau lumina se intorsesera intr-un fel in care lumina nu mai era reflectata, astfel sala fu cufundata in bezna. Ramasesera aprinse doar 3 cristale care emiteau lumina verde, rosie si albastra. si care icepura sa se roteasca. Peretele pesterii deveni ca un ecran care rula diverse aspecte din propria mea viata. Spiritul pesterii probabil intuia ca redandu-mi anumite momente de o profunzime mare, ma va reface sa imi capat memoria insa nu reusi aceasta metoda. Stateam doar si priveam uimita si nedumerita acele scene.

Leloush se propti de peretele pesterii asteptand.

Un mic cutremur avu loc in pestera, care facu sa cada in capul meu o stalactita.

- O , Doamne, murmura si vru sa vina langa Sanara, dar nu putu ajunge acolo fara sa stie de ce.

Dupa catea minute de lesin ma trezesc si incep sa imi amintesc totul.

- Esti in regula? o intreaba ingrijorat.

-Da, sunt bine. Putin ametita dar bine. Si acum imi amintesc.

- Ce bine ca a functionat!

-Vad ca acum suntem in Pestera Adevarului. Multumesc ca m-ai adus aici. Spun eu.

- Ar trebui sa multumesti matusii tale, ea mi-a spus sa te aduc aici.

-O sa ii multumesc. Acum ce facem? De fapt ce ramasesem sa facem inainte sa imi pierd memoria?

- Nimic anume... eram in casa noastra, a mea si a lui Katherine.

-Atunci hai sa mergem inapoi acolo si poate gasim ceva de facut.

- Aha, mormai si isi pune mana pe umarul ei aparand in living unde Katherine frunzarea o revista.