In the silence I'm suffocating

Isi trece mana prin parul ravasit, stand pe canapea si aratand plictisit, Leloush schimba posturile la tv, lumina ecranului fiind singura sursa de lumina din camera, tanarului placandu-i obscuritatea.
- Ce plictiseala, cat urasc sa fiu singur... comenteaza ca pentru sine, oftand incetisor.

L: http://media-worlds.theotaku.com/10219-568892-20090508164459.jpg

Merg pe holul palatului si bat usor la usa unei camere.

Privea aiurea pe fereastra camerei sale. Nimic. Aceleasi banalitati ca intotdeaua. Saya se ridica lenes aruncand o privirea urata catre cerul senin. Intra silentios in camera de zi pe care ar fi crezut-o goala daca vocea unui baiat nu ar fi adus-o la realitate.
Nu esti singurul care crede asta. Ii raspunse fata pe un ton plictisit.

- Intra, zice plictisit jucandu-se cu telecomanda cand aude batai, apoi isi intoarce privirea spre fata ce tocmai intrase. Guten Abend, spune el si vocea sa paru severa datorita accentului nemtesc.

German Isi spuse in gand Saya considerandu-l a fi un salut. Nu prea le avea cu limba germana deoarece i se parea o limba putin cam pretentioasa la pronuntie, timpuri si toate restul.
Guten Abend! Repeta pronuntand destul de rau cuvintele. Un zambet sters isi aparu pe buze. Buna! Ii spuse fetei ce tocmai intra pe usa.

- Si tu esti...? intreaba acesta curios, cu un zambet sarmant si fermecator pe buzele sale palide, privind-o atent cu ochii sai rosii care sclipeau in semi-obscuritatea camerei.

-Amn... Saya. Dar tu? Il intreba direct. Nu era genul care se te ia pe ocolite ca sa afle ceva. Afisa un zambet in coltul guri si se apropie de canapea.

Se ridica de pe canapea, inclinand capul politicos asa cum fusese invatat pe vremea cand era conte.
- Leloush Petrova, incantat, murmura acesta si ii lua mana in mana lui inghetata, inuman de rece si ii saruta galant incheieturile degetelor, dandu-i apoi drumul si afisand un zambet sclipitor.

-Dragut! Murmura fata tragandu-si mana si uitandu-se la chipul lui.
-Esti vampir!? Il intreba dupa ce ii simti pielea rece. Cuvintele ei sunara mai mult a afirmatie decat a intrebare, dar isi controlase tonul vocii pentru a nu parea uimita. Ei bine, nici nu avea de ce sa fie.

- Da, sunt vampir, unul pur, raspunde privind-o printre genele dese. Dar stai linistita, n-am sa te musc.

-Nu imi fac griji de muscatura pentru ca oricum nu o va observa nimeni.

- De ce crezi ca nu ar observa-o nimeni? ridica el o spranceana intrigat.

-Ma regenerez rapid. Ii raspunse scurt, fara sa zambeasca.

- Mhm, inseamna ca nu esti om atunci. Ce esti? o priveste el cercetator, din cap pana in picioare.

-Esti destul de perspicace. Sunt neko si nu e nevoie sa ma privesti asa.

- Neko ? Nu am mai auzit de asa ceva pana acum si sunt pe lumea asta de ceva vreme, isi mijeste ochii, apoi revine asupra ultimelor ei cuvinte. Sa te privesc "asa" cum?

-Sa zicem ca ma transform in pisica. Ii expica uitandu-se aiurea pe pereti.
-Uite asa. Cum faci acum.

- De ce te deranjeaza? o intreaba zambind stregareste si facand niste gropite adorabile.

-Ma face sa ma simt o ciudata. Spuse Saya jucandu-se cu o suvita.

- Din cauza privirii mele? se incrunta el usor.

-Nu neaparat dar este si ea un motiv.

- Atunci imi pare rau, face el o mutrita de catelus nevinovat.

-Nu-i nimic. Ii raspunse vrand sa schimbe subiectul.
-Esti german? Il intreba amintindu-si de salut.

- Mhm, da, m-am nascut in Germania, raspunde o nuanta de melancolie citindu-i-se in glas, aveam multe amintiri in legatura cu tara lui natala. Tu de ce origine esti?

-Franta dar dupa cum vezi nu am accent. Nu am locuit prea mult acolo pentru ca am fost trimisa in Anglia. Poveste lunga...