Save me right now!

First topic message reminder :

Intuneric. Nicio imagine redata de retina, nici macar un punct de lumina, nimic, doar negura absoluta. Niciun simt nu functioneaza, niciun cuvant auzit, se simte doar pierdut intr-un abis. In cele din urma incepe sa simta o rafala de vant pe piele, mirosul propriului sange si in cele din urma deschide si ochii, vazand coroanele unor copaci. Se priveste, e legat de scoarta unui copac gros cu niste sarme din argint, Marai gutural, cautand faptasul cu privirea.
- Acum, scumpule, ca te-ai trezit, putem vorbi, aude vocea ragusita si prea bine cunoscuta a lui Rhea.
- Ce naiba?!
- Cum tu ma eviti si nu ai niciodata timp de mine a trebuit sa te oblig. Uite ce e Kol, nu e femeie pe lumea asta care sa te iubeasca mai mult ca mine. Noi doi suntem facuti unul pentru celalt.
Se apropie de el si il saruta usor pe gat. El incearca sa o impinga, dar nu are cum fiindca e legat.

Fara sa ma mai uit la ce face Kol incep sa o caut cu privirea pe Sanara.

Kol ii macelari pe indivizi doar din cateva miscari, facand apoi cadavrele sa dispara si venind langa Cristina.
- Deci, ai vazut-o?

-Nu si cred ca este foarte mica de nu o vedem si ai terminat atat de repede cu ei?

In timp ce ei se uitau pe ringul de dans, eu eram la dimensiuni normale, insa ametita si lovita la cap langa tejgheaua barului, prabusita pe langa mese.
O vad pe Cristina si strig la ea.

O aud pe Sanara cum ma striga asa ca ma duc in locul de unde s-a auzit.Ma duc langa tejgheaua barului si o gasesc acolo.

-Buna, Cristina! Ajuta-ma sa ma ridic.

Sanara fiind atat de mica o iau de acolo si o pun in palma mea.
-Cum de ai ajuns aici?

Kol veni si el langa cele doua, insa fara a spune nimic.

-Se pare ca am terminat cu cautarea Kol

- Da, asa se pare. Sanara e in regula?

-Nu pare ranita si nimeni de aici nu a vazut-o

OOC: Eu am zis ca eram la dimensiuni normale dar fie. Modific eu acum ceva.

BIC: De indata ce ma ridic, ma fac micuta fara voia mea, din cauza ca sticluta cu potiunea micsorarii pe care o aveam se sparse si potiunea se revarsase asupra mea. Ajung apoi in palma Cristinei.
-A fost un portal. Am calcat printr-un inel al zanelor. Spun eu.

- Intentionat sau din greseala? o privi Kol.

-Eu una nu cred ca a facut asta intentionat

- Asta asa e. Crezi ca lumea din jur... a observat? isi musca el buzele.

-Nu cred si in plus majoritatea de aici stiu de zane si de Fairytopia

- Atunci nu-i nicio problema, spune el calm si isi comanda ceva de baut.

-Majoritatea de aici sunt din diferite specii

- Eu nu deosebesc speciile sincer, mie toti imi par a fi oameni obisnuiti.

-Asta e in aparenta pentru ca oamenii nu trebuie sa stie de noi

- Corect, dadu el coniacul peste cap. Dansam? isi flutura el jucaus genele.

-Atata timp cat nu am nimic de facut si ma plictisesc da

- Iei! exclama scurt si lasa paharul pe tejghea apoi o lua de mana pornind pe ringul de dans.

-Apropo daca vezi ceva ciudat sa ma anunti

- Ceva ciudat cum ar fi?