Save me right now!

First topic message reminder :

Intuneric. Nicio imagine redata de retina, nici macar un punct de lumina, nimic, doar negura absoluta. Niciun simt nu functioneaza, niciun cuvant auzit, se simte doar pierdut intr-un abis. In cele din urma incepe sa simta o rafala de vant pe piele, mirosul propriului sange si in cele din urma deschide si ochii, vazand coroanele unor copaci. Se priveste, e legat de scoarta unui copac gros cu niste sarme din argint, Marai gutural, cautand faptasul cu privirea.
- Acum, scumpule, ca te-ai trezit, putem vorbi, aude vocea ragusita si prea bine cunoscuta a lui Rhea.
- Ce naiba?!
- Cum tu ma eviti si nu ai niciodata timp de mine a trebuit sa te oblig. Uite ce e Kol, nu e femeie pe lumea asta care sa te iubeasca mai mult ca mine. Noi doi suntem facuti unul pentru celalt.
Se apropie de el si il saruta usor pe gat. El incearca sa o impinga, dar nu are cum fiindca e legat.

-Nu multi dintre ei mai mint asta pentru ca stiu ca daca eu aflu nu mai apuca ziua de maine acasa ci la spital

- Eu zic sa nu pui la suflet, sunt doar niste dobitoci.

-Am invatat sa nu imi mai pese de orice lucru si acum nu multe lucruri ma mai pot rani

- Asta e bine, murmura el mangaindu-i cu delicatete un obraz.

-Am suferit prea mult in viata asta ca sa mai pun la suflet orice

- Imi pare rau c-ai suferit, ii spune sincer dandu-i o suvita de par dupa ureche.

-In viata nu poti avea tot ce iti doresti si doar fericire

- Asta asa e, nu le poti avea doar pe astea, dar le poti avea si pe ele, ii zambeste incurajator.

-Da,dar sunt greu de gasit cand toti te judeca dupa ce faci fara sa se gandeasca ca poate te-ai dus de partea cuiva ca sa salvezi mai multe persoane,spun o lacrima scurcandu-se pe obrazul meu

- Imi pare rau, se intrista si el stergandu-i cu grija lacrima cu degetul mare. Eu... eu vreau sa te fac fericita.

-Candva mi-am jurat ca nu voi mai avea sentimente si ca nu imi va mai pasea de ce cred altii,dar nu e atat de usor

- Nu e nevoie sa-ti tii acest juramant, ii sopti incetisor, jucandu-se in parul sau si apropiindu-si chipul de al ei.

-Stiu si in plus nici nu imi mai amintisem de el in ultimii ani

O priveste profunda in ochi si o saruta scurt, dar intens.

Zambeste slab,dar fara sa ii dea o palma ca si inainte

-Da, am venit din Fairytopia. Raspund eu.

-Cred ca e frumos pe acolo.Eu nu am mai fost in Fairytopia de ceva ani

-E foarte frumoasa Fairytopia.

-Stiu,eu am plecat de acolo pentru ca ma saturasem sa tot fiu sub comanda lui Hades

-Madalin si tu ce ai cautat in Fairytopia. Tot nu pot intelege cum au ajuns oameni la noi si cu ce ocazii. Si ce legatura ai avut cu Hades? Sa inteleg ca ai fost mort, ai fost in Helheim si ai plecat de acolo si ai ajuns in Fairytopia apoi ai plecat din Fairytoopia si te-ai reincarnat iar in pamantean aici pe Terra?

- Te.. deranjeaza? o intreba soptit mangaindu-i parul.

-Nu ma deranjeaza, doar sunt curioasa. Spun eu, crezand ca eu sunt cea intrebata.

-Eu nu sunt om,sunt un demon si am venit aici pentru ca m-am saturat de ordinele lui Hades

Semeni prea mult cu un om. Apropo, ai putea sa imi arati si mie faza aia inspaimantatoare cand te transformi intr-un tap monstru sau ca un centaur urias? Asa cum sunt descrisi demonii prin legende?

off: pe Cristina o intrebase, nu pe Sanara *hmm*

on:
Isi trece degetele inuman de reci pe obrajii ei asteptand sa-i raspunda.