Save me right now!

First topic message reminder :

Intuneric. Nicio imagine redata de retina, nici macar un punct de lumina, nimic, doar negura absoluta. Niciun simt nu functioneaza, niciun cuvant auzit, se simte doar pierdut intr-un abis. In cele din urma incepe sa simta o rafala de vant pe piele, mirosul propriului sange si in cele din urma deschide si ochii, vazand coroanele unor copaci. Se priveste, e legat de scoarta unui copac gros cu niste sarme din argint, Marai gutural, cautand faptasul cu privirea.
- Acum, scumpule, ca te-ai trezit, putem vorbi, aude vocea ragusita si prea bine cunoscuta a lui Rhea.
- Ce naiba?!
- Cum tu ma eviti si nu ai niciodata timp de mine a trebuit sa te oblig. Uite ce e Kol, nu e femeie pe lumea asta care sa te iubeasca mai mult ca mine. Noi doi suntem facuti unul pentru celalt.
Se apropie de el si il saruta usor pe gat. El incearca sa o impinga, dar nu are cum fiindca e legat.

-Ma duc maine daca ma mai doare daca nu,nu ma mai duc

- Eu zic sa te duci oricum pentru orice eventualitate.

-Bine,dar maine

- De maine era vorba.

-Mai bine si sper sa nu am nimic ca n-am chef sa stau prin spital

- Stiu cum e, nici mie nu-mi plac spitalele.

-Eu le urasc dintotdeauna

- Dar daca va fi nevoie vei sta acolo, da?

-Da,dar mai mult de o zi nu stau

- Ce incapatanata esti, zambi amuzat.

-Da mi s-a spus de multe ori

- Pentru ca e adevarat!

-Da stiu asta

- E bine de stiut, surade dulce.

-Oricine ma cunoaste stie cat de incapatana sunt

- Da, e imposibil sa nu observi asta.

-Oricum e bine ca ma duc maine la doctor ca nu prea ma incanta ideea

- O sa vin cu tine, e bine asa?

-Atata timp cat nu ma plictisesc pe acolo da

- Nu o sa te plictisesti, nu pare grav, deci nu vom sta mult.

-Sper ca daca o sa stau mult pe acolo insasi doctorul va avea nevoie de ingrijiri

Kol rase si o inghionti usor.
- Hai nu mai spune!

-Da si daca nu ma crezi vei vedea maine

- Sa fie asa? surade amuzat.

-Da ca si asa ma enerveaza doctorii