Feeling so damn good

- A fost stropita cu un fel de apa ciudata...

-Ahm, da. Apa din Bazinul de Cristal. Sunteti aproape de Lacul de Safir, nu?

- Da, suntem chiar langa el...

-In apropiere de lacul de Safir e un Bazin de Cristal si probabil de acolo a fost luata apa cu care a fost stropita Sanara. Antidotul este o anumita specie de feriga. Cu ea trebuie facuta o potiune dar mai bine cred ca vin eu ar fi prea riscant sa prepare altcineva potiunea.

- Bine atunci, va asteptam...

Matusa Josephine veni in cateva zeci de minute la Lacul de Safir.

Cei doi vampiri o privira in tacere.

Cand ajunse matusa Josephine incepu sa caute o feriga care crestea prin zona. Cand gasi specia de care avea nevoie incepu sa prepare potiunea.

Katherine o priveste curioasa fara sa comenteze.

-Si cine a stropit-o cu acea apa magica? Intreba Josephine.

- Un pitic, raspunde Lulu.

Katrina aparu si ea acolo si o vazu pe Sanara transformata in statuie de cristal. Profitand ca matusa era atenta dupa plante, scoase din poseta o sticluta ca un parfum si o stropi pe Sanara. Aceasta micsorandu-se pana deveni o statueita de cristal pe care Katrina o lua in mana.
-Ar arata bine pe biblioteca in camera mea. Spuse Katrina si o baga in posta ei.

Leloush ii lua poseta fara sa o anunte privind-o urata.
- Sarana nu e bibelou, spune si ochii i se inrosira aratand amenintator.

-Era doar o mica gluma. Sanara chiar daca e din cristal poate vedea si auzi.Si imi place sa fac astfel de glume. Spuse Katrina.

- E gluma foarte proasta.

-mda, stiu. Dar imi place sa o necajesc de cate ori am ocazia. Spuse Katrina bosumflata ca cineva i stricase gluma.

O priveste rece si o scoate pe Sanara din poseta.
- Katherine fa ceva s-o aduci la dimensiunea normala.
- Binee, murmura si zice ceva de neinteles iar zana revina la dimensiunea initiala.

Sanara reveni la dimensiunea normala insa tot din cristal era.
Aparu si matusa Josephine care culesesera ierburile pentru potiuni.
-Acum ar trebui sa mergem in laborator sa preparam potiunea. Spuse matusa Josepine.
-Leloush, daca ai insistat ca sora ta sa o aduca la marime normala asa devreme, eu insist sa vad cat de puternic esti sa cari o ditamai statuia de cristal de 200 kg pana in laboratorul palatului si distanta nu e deloc mica. Spuse Katrina.

- Te roooog, sunt un vampir care are mii de ani, e floare la ureche, murmura el si o ridica pe Sanara de parca ar fi fost un fulg.

-Apropo, voi vampirii batrani, ce greutate maxima pueti cara, ca m-ai facut curioasa. Chiar ai putea ridica un avion asemeni lui Superman?

- Nu sunt tocmai un super erou, dar o pot face.

-La ce puteri mari ai ca vampir, de ce nu te-ai pus sa lupti contra infractionalitatii? Era destul de simplu. Recompensa ta era sangele infractorilor. Iar porecla ar fi fost Justitiarul Sangeros. Spun eu chicotind.

- Nu m-am obosit sa fac asta. In plus ajunge un singur membru al familie poreclit... o am pe Katherine "Contesa sangeroasa".

Incep sa rad apoi ii spun:
-Eu pe Terra as avea puteri de super eroina dar nu ma obosesc sa fac asta fiindca oamenii daca ii ajuti devin delasatori contand pe tine si cand dispari nu se mai pot descurca singuri. Cunosc un caz de genul cand aparuse u om care desi nu avea puteri supranaturale asemeni lui Superman era un fel de Batman adica super erou dar fara puteri. Niste copii jucau fotbal pe o strada pe care nu prea circulau masini si cand trecea autobuzul de 3-4 ori pe zi nici macar nu se fereau gandind lasa ca vine super eroul si ne salveaza el. Asta pana intr-o zi cand acel super erou pe care conta ei era ocupat in alta parte a orasului si ei au patit accidentul ajungand la spital.

- Oricum nu merita sa faci pe super eroul, nimeni nu stie sa aprecieze.