It's so hard to be alone

First topic message reminder :

Se plimba printre copacii inalti, cu mainile la spate, pasind calm si incercand sa-si aduca aminte... de prieteni, de parinti... insa avea doar un gol imens in cap, era singur, atat de singur. Adancit in gandurile sale nici nu se uita pe unde merge si se izbi puternic de cineva.

O urmari cu privirea pe Sanara pana aceasta disparu din aria ei vizuala

- Deci... ce facem pana la urma?

Dupa cateva minute aterizez in padure si culeg plantele necesare.

Astepta raspunsul.

Ma intorc repede cu plantele.

Ramane si el tacut.

-Ce vrei tu...Sunt la dispozitia ta, spuse ea mimand o plecaciune

Incepu sa rada cand o vazu.

-Deci my King ce facem?

- Ah, nu stiu sincer, nu prea am idei, de aia te-am intrebat pe tine.

-Nici eu nu am idei....

- Atunci nu facem nimic.

-Am revenit. Spun eu.
-Acum mergem la laboratorul matusilor mele sa prepar potiunea pentru tine, Anabell. Spun eu.

- Huh? ridica tanarul o spranceana. Cred ca este ceva zapacita, nu e nicio Anabell aici, decat eu si Barbie...

-Sanara, Anabell nu e cu noi

Caleb isi inclesta buza de jos cu cea de sus ca sa nu rada.

-Si totusi ce potiune e?

Ramane tacut, fara sa se bage.

-Sanara sper ca nu ii faci vreun rau lui Anabell. Si asa e prea mult pentru ea tot ce i-ai facut. Sa stii ca nu merita sa ii iei puterile, e chiar responsabila

Caleb ridica o spranceana fiindca habar nu avea despre ce era vorba.

-V-am mai spus. A foast un accident, un efect secundar. O sa ii redau puterile lui Anabell. Si scuze ca nu am observat cand a plecat Anabell.

-Nici nu a fost cu noi

-Inseamna ca trebuie sa fiu tare zapacita sau sunt sub efectul unei vraji.

-In fine hai sa ne bucura de ceea ce e pe aici

-Bine, de acord.