Invingerea lui Maltazar

First topic message reminder :

Tocmai ma gandeam cum sa fac planuri sa il invingem o dapta pentru totdeauna pe Maltazar. Probabil stiind deja planul meu si ca am de gand sa implic niste vampiri tocmai s-a mutat din luxosul lui castel, intr-o vila ultra securizata din Padurea de Argint. Singurul loc unde argintul era atat de mult incat vampirii nu puteau patrunde. Sau cel putin asa credea el.

-Acum sa vedem ce sa mai facem. Apropo, cat o fi ceasul?

- Nu stiu, nu am ceas la mine.

-Nu iti pasa de timp?

- Nu prea tin cont de el, am o vesnicie la dispozitie.

Deodata vedem un mos scund cu barba lunga imbracat in haine albe. http://blog.onlineclock.net/wp-content/uploads/2010/08/old-man-time.jpg
Parea a fi un batran ceasornicar. Dar era mai mult de atat.

Katherine il privi suspicioasa.

-Deci nu prea iti pasa de mine, nu? Vezi ca eu pot sa iau inapoi si harul ce ti-a fost dat. Spuse el miscand mana in aer invartind-o, si creand un vartej care o cuprinse pe Katrina, aceasta imbatranind.
-Eu sunt Domnul Timp. Si o sa iti dau inapoi darul tineretii cand vei invata sa ma respecti. Spuse el disparand ca o fantoma, lasand-o pe Katherina sa arate ca la 80 de ani.

Katherine surase si ochii sai sclipira rosii, iar in cateva clipe arata din nou tanara si frumoasa.
- Putina magie nu strica niciodata. Fuck you, Mr Time, spune pe vocea sa dulce, dar otravita.

Se auzi o voce fantomatica:
-Ei bine, magia ta e pe exterior, dar vei avea sa faci cunostinta cu bolile si durerile batranetii cunoscute doar de oameni. Apoi un ras malefic fantomatic.

- Ba nu, nu pot avea boli, nu pot avea nimic pentru ca sunt vampir. Nu ai ce sa-mi faci.

-Deci esti mai puternica decat mine. Spuse el.

- Asa se pare...desi probabil existi dinainte sa ma nasc eu.

-Eu exist de cand exista lumea. Am mai mult de 13,5 miliarde de ani.

- Foarte mult timp intr-adevar.

-Eu nu comentez nimic pentru a nu fi pedepsita.

- Si care e scopul tau defapt?

Magia mea tine universul in miscare si timpul trece. Fara mine universul s-ar opri in loc si timpul s-ar opri si el. Spuse el.

- Deci esti nemuritor.

-Da. Raspunse mosul.

Nu mai zise nimic, nu-i mai trecea alta intrebare prin minte.

In curand mosul se satura si pleca disparand.

Katherine zambi trecandu-si o mana prin par.

-Ce bine ca am scapat de el.

- Da, asa e, aproba.

-Da. Spun eu zambind.