The Hitman : Pure evil !

Kail incerca sa o convinga sa plece de acolo,dar ea refuza categoric.Neavand alta cale o lua pe sus iesind cu ea din bar.

- Nu mai zici nimic ? intreba ea dupa ce termina inghetata.
- Nu-i frumos sa vorbesc cu gura plina, inventa el o scuza.

Se teleporta direct in living unde o lasa jos.

- Ce s-a intamplat ? sari Rose ca arsa din fotoliu.

- Atunci astept sa termini, isi sprijini barbia in palme. Stii ca ador sa vorbesc cu tine.
Kol zambeste scurt, incercand sa manance cat mai incet inghetata.

-Cristina s-a imbatat si a trebuit sa o aduc pe sus pentru ca daca era dupa ea mai statea,spune Kail uitandu-se la mine

- Asta nu e bine. Ar trebui sa-i dam niste apa cu lamaie, sau nu stiu, se incrunta ea usor.

- Nu vrei sa vorbim? intreba observand incetineala.
- Ah, ba da... dar asa mananc eu, lent.

-La ea nu merge nimic ca la cat a baut in toata viata ei deja e obisnuita cu bautura
-Hei nu e vina mea ca am o viata atat de......urata rau de tot,ma plang eu

- Dar de ce e urata viata ta? o intreaba Rose.

- Ah, bine.
Dupa ce termina o priveste inocent cu ochii sai albastri.
- Tot timpul cand faci fata asta ascunzi ceva, stiu eu prea bine! rase ea.

-Pentru ca niciodata nu pot avea parte de bucurie pentru mult timp si mereu trebuie sa se intample ceva

- E din vina lui Kol? Stii doar ca asa e el mai tampitel, o sa va impacati...

- Nu ascund nimic...
- Nici sa minti bine nu mai stii! continua ea sa rada.

-Nu e vorba doar de asta ci de toata viata mea.Nu degeaba am vrut de atatea ori sa ma mor

- Nu spune asta, nu te gandi la moarte...sopteste ea ducandu-si privirea in jos. Si eu zic sa n-o lasi pe Rebekah sa-l "ia" pe Kol, il va distruge, ofteaza apoi cu zgomot.

- Asta asa e... se pare ca sunt ca deobicei ca o carte deschisa pentru tine.
- Ghinionul tau.
- In schimb tu ti-ai pastrat misterul.

-Crezi ca mai pot face ceva?Deja s-a reindragostit de ea si eu nu mai am ce face

- Nu cred ca s-a reindragostit de ea atat de repede dupa tot ce i-a facut...

- Ti-ar pierde interesul daca ai stii totul despre mine.
- Poate deja l-am pierdut!
- Nu prea cred, clatina ea negativ din cap.

-Oricum eu am renuntat de mult sa imi mai pese de ceva.Pot oricand sa mor ca nu imi pasa

- Nu gandi asa, nu imi place sa te aud vorbind astfel.

- Nu ai de unde sa stii...
- E instinctul feminin care imi spune ca am dreptate, ii facu ea cu ochiul si el isi musca buzele.

-In fine eu ma duc in camera mea si sper ca nu veti sta unul dintre voi cu mine ca sa nu ma omor
-Te stiu bine surioara si chiar ai fi in stare sa faci asta

- Stai linistita eu nu plec de aici, murmura Rose zambindu-i bland.

- Imi pare rau, Kol, pentru ce s-a intamplat... probabil am si eu o parte din vina, am actionat gresit, isi intinde mana atingandu-l pe brat si el inghiti in sec la acea atingere.

-Bine eu am plecat poate pe o alta lume,spun eu urcand cu greu scarile si incepand sa rad din cauza bauturii

- N-ar fi trebuit s-o lasi sa bea, se uita ea la Kail clatinand din cap.

- E in regula, a trecut, mormai privindu-i mana.
- Te deranjeaza?
- Nu...

-Crezi ca m-ar fi ascultat?Nici de mama nu asculta niciodata.Numai de Kol asculta uneori chiar de mai multe ori de cat asculta de oricine,spune Kail luandu-si apararea

- Atunci am sa am o discutie cu Kol, spune si se teleporteaza. Imi pare rau ca stric aceasta reintalnire grozava, Kol, am ceva de vorbit cu tine, spune si il apuca de brat tarandu-l intr-un loc mai retras. Cristina s-a imbatat... ar trebui sa vorbesti cu ea, numai de tine asculta... din cand in cand. Raman eu cu Rebekah.
Nu accepta vreun refuz. Kol se teleporta in camera Cristinei.
- De ce ai facut-o? o intreba privind-o si oftand.

-Nu e treaba ta si nu ar trebui sa fi pe undeva cu Rebekah?intreb eu stand pe marginea patului

- Cum nu e treaba mea? Esti iubita mea si imi pasa de tine, vreau sa stiu ce s-a intamplat...doar nu crezi ca e ceva intre mine si Rebekah? Stii ca pe tine te iubesc.

-De data am avut un motiv sa ma imbat faptul ca parintii mei s-au intorc,spun trantindu-ma pe pat