Draga Jurnalule,
Iti scriu tie caci numai tu poti tine secrete toate greselile mele pe care incerc sa le tin departe de Kol, departe de orice cunosc, departe chiar de propriile mele ganduri.
Am cazut in pacat, ca orice fiinta vie am fost supusa greselii si am fost prea slaba ca sa rezist. Atat de slaba de parca as fi un simplu om, nu un vampir pur puternice.
Cum a inceput totul? Cum l-am cunoscut? Cum? Pun aceasta intrebare la care cu siguranta astepti raspunsul.
Locuiam cu Kol intr-un palat si nu trecuse mult de la tradarea Rebekhai, de la plecarea ei misterioasa. Ma plimbam prin gradina palatului avand o rochie pompoana si parul lung.... am vazut o umbra misterioasa in indepartarea si niste ochi rosii ce straluceau in negura noptii. A fost tentant si nu am putut rezista sa vad cine era.
In aparenta era doar un alt vampir inofensiv... un chip de inger ce ascundea defapt chipul celui mai temut demon dintre toti.
A intins mana sidefie dupa mine, parca invitandu-ma la el si a zambind frumos.
Era cel mai mare dusman al oricui, dar chiar si asa ca o copila naiva am mers la el, am acceptat invitatia sarpelui.
Si a tot continuat sa apara in viata mea... si desi stiam ca e dusmanul fratelui meu, nu-l puteam tine departe.
Ma facea rad, ma facea sa ma simt vie, imi atingea chipul bland cu degetele sale lungi si reci, imi tinea companie...imi saruta mana si ma facea sa rosesc. Si de fiecare data cand imi era greu, era acolo.
- Marie... mi-a soptit o data in ureche cand se strecurase in castel... si nu se strecurase numai intr-un amarat de palat, ci si in inima mea care ii apartine cu totul. Si atunci am cedat prima data, atunci am cazut in bratele leului feroce care ma saruta infometat si ma impingea bland spre pat. Si cum sa refuz acele mangaieri tandre, acele soapte suave, acele vorbe iubitoare si acea privire care ma facea sa ma topesc? Si nu am reusit sa opresc mainile care imi explorau tot corpul, buzele inghetate care imi gadilau pielea...
- Klaus... am soptit tragandu-i chipul langa al meu.
- Da... raspunde pe vocea lui moale mangaindu-mi trupul gol.
- Imi promiti ca ma vei iubi mereu?
- Da...
Si ma intreb daca a fost un vis, o halucinatie, un nenorocit de miraj sau daca a fost pur si simplu un joc de al lui. Desi nu era mereu langa mine, stiu ca ma privea mereu din umbra, era mereu acolo.