Katerina's bloody memories

Guest

Sa incep si eu cu draga jurnalule?
Pe naiba, nu imi esti drag deloc, esti doar un obiect de care ma pot plictisi oricand.
Ce sa-ti spun, ce sa-ti povestesc? Pai am de unde alege, am trait mii de ani si nu voi muri prea curand, asta iti spun sigur.
Viata mea a fost oricum nu mai plictisitoare nu.
Am urat-o la un moment dat. Am ajuns s-o accept, s-o iubesc, dar pur si simplu nu intelegeam de ce mi se intampla unele lucruri.
Am trait in pacat, cu toate ca noi vampirii nu avem reguli exista reguli nescrise pe care le-am incalcat.
Iubita fratelui meu? Cat de stupid suna asta. Cat de idioti suntem. Ce iubire otravita si totusi necesara.
Cine sa iubeasca un criminal fara suflet? Cine sa iubeasca o contesa sangeroasa? Cine sa ne iubeasca pe noi daca nu ne iubim unul pe altul ?
Si totusi nu a fost o iubire adevarata, n-a fost pura, nu am fost un cuplu obisnuit si nu am ajuns sa iubesc la capacitate maxima pana nu l-am intalnit pe Damon .Dar asta s-a intamplat recent, sa incepem totusi cu inceputul.
Unde a inceput totul ? In Germania.
De ce a inceput totul ? Fiindca trebuia sa ia nastere contesa mult asteptata si iubita dinainte sa se nasca de popor.
Cum a continuat totul ? S-a nascut si el si mi-a complicat viata in cel mai mare fel.
Si crezi ca a fost simplu sa fim fii de conti ? Sa invatam de mici copii, sa nu avem copilarie, prieteni, momente inocente? Eram doar niste roboti, fara sentimente, suflet, principii... fara nimic, eram doar cei care urmau niste ordine ca sa putem deveni cei care le dau.
Si unde ne-au adus toate astea? Cum s-a terminat toata aceasta poveste de "basm"? Acea poveste in care oricine ar fi vrut sa faca parte? Ei bine, nu prea frumos. Parintii nostri au murit, iar noi a trebuit sa ne prefacem c-am murit o data cu ei.
Contele si contesa au murit, au ramas decat persoanele, decat putina umanitate care exista in noi.
Si am sa revin crede-ma si am sa-ti povestesc in lux de amanunte. Dar tine-te bine! Nimic nu e scris cu cerneala, totul e scris cu sange...

Guest

Eram imbracata intr-o rochie alba, peste genunchi, care era sfasiata si plina de sange. Incercam sa ma sterg si plangeam, lacrimile curgeau siroaie. Prima zi de vanatoare nu a fost cum ma asteptasem. Aveam doar 8 ani si Leloush 6 cand tata ne trimisese in padure si a zis ca pana nu reusim sa ne hranim singuri nu mai avem ce cauta in castel. Era convins ca vom reusi, ca instinctele de vampir vor prelua controlul... din pacate a avut dreptate si partea salbatica din noi, bestiile au iesit la suprafata si au macelarit tot ce au intalnit in cale.
Si cand mintea mea era din nou lucida si vedeam pamantul impanzit de cadavre si sangele lor pe mine ma apuca groaza. Si imi tremurau buzele, ca apoi sa-mi tremure tot corpul. Incepusem sa zbier, sa tip, sa dobor copacii din jur in timp ce Leloush statea absent sprijinit de un copac asteptand sa ma calmez.
Cum poti sa faci un copil sa treaca prin toate astea? Da, eram vampir, dar eram totusi un copil inocent, naiv, nu stiam greutatile vietii si parintii ma obligasera sa devin o criminala pentru ca asta era in natura mea. Mi-a scarba de ei, de mine, de sangele care parca ma facea sa ma sufoc. La naiba cu sangele si cu mirosul lui apetisant, la naiba cu tot si toate.

Guest

Era o zi geroasa de iarna, unde frigul iti alerga imediat prin vene daca ieseai acasa. Eram in sala tronului jucand sah cu Leloush.
- Sah, am spus plictisita mutand nebunul.
Leloush zambi in coltul gurii si il dobori cu calul sau.
- Sah mat. Ah, iar am castigat!
Mi-am rotit ochii si i-am indreptat spre parintii nostrii care...veneau impreuna cu un domn care se uita la mine insistent.
- Katerina...imi spunea acesta numele cand ajunsese in dreptul meu. Eu sunt ducele de Bremen, Louise Shulzer, incantat, adauga sarutandu-mi mana pe care mi-am retras-o cat de repede am putut.
Si asa l-am cunoscut pe primul logodnic...care a avut total intamplator un mic accident a doua zi. Ce fel de accident? Intrebati-l pe Leloush, el ar stii sa va povesteasca mai bine!