Thoughts of a criminal

Guest

Liniste. Doar niste pasi apasati si un intuneric profund. Nu ai timp nici sa-ti mai fie frica, auzi zgomotul glontului si te invaluie un val rosu. Cam atat de repede se poate face o crima, asta daca nu vrei sa torturezi.
M-am nascut al nimanui fiindca nu m-a vrut nimeni. M-a vrut doar Organizatia ca sa devin o masina de ucis.
N-am avut nici macar un nume, o identitate, doar un numar amarat... 47.
Dar am crescut si m-am desprins de acea organizatie teribila, am devenit Hitman, 47 ramanand in umbra, undeva in trecut...47 era doar copilul speriat care nu stia sa tina o arma in mana.
Crimele mele nu au numar si totusi constiinta nu ma apasa. Au creat din mine ceea ce au vrut, arma perfect... virusul perfect, otrava ce te ucide incet!
Si incerc sa-mi gasesc un scop in viata, dar nu am niciunul. Singurul lucru pe care stiu sa-l fac e sa apas pe tragaci si sa nimeresc intotdeauna tinta.
La un pas de moarta? Cred ca glumesti. Am murit de atatea ori incat e deja ceva obisnuit, ceva banal.
Bunatatea? Nici nu stiu ce inseamna, poate o am undeva in mine, dar nu iese la suprafata.
Prieteni ? Nu am avut niciodata, nu multi au curajul sa se apropie de mine.
Libertate? Da, pot sa fac ce vreau, dar cu ce ma ajuta atata timp cat sunt singur? Cat sunt singur si vanat ca un animal din toate partile.
Dar nu ma voi da niciodata batut. Doar sa incerce sa ma omoare... vor reusi sa auda pentru ultima data "tipatul" armei mele.

Guest

La ce se pricep cel mai bine toate persoanele din jur indiferent ce specie ar fi? Sa te trateze ca pe o tigara... trag ce-i mai bun din tine si apoi te calca in picioare pana te stingi.
Cred ca incep sa fiu inconjurat de asa zisii "prieteni" care sunt ca niste umbre. In lumina ma urmeaza peste tot, dar imediat ce a aparut intuneric a si disparut.
Sunt gol pe dinauntru, nu am nimic in mine, niciun fel de sentiment... poate doar scarba fata de anumite specimene de pe lumea asta. Si i-as aduna pe toti intr-o camera, i-as inchide si le-as da foc, sa moara in chinuri pentru ca merita asta.
Fa-ti curaj, ia pistolul in mana si invartes-te cu el si trage si sa nu-ti pese pe cine nimeresti pentru ca oricum, daca stai si te gandesti profund, nimeni pe lumea asta nu merita sa traiasca, toti facem greseli, toti suntem niste mizerii umblatoare.
Nu te mai chinui sa-ti faci vise, mereu se va gasi cineva sa ti le spulbere.
Stii ceva? Fa-ma praf si trage-ma pe nas, macar sa stiu ca te-am facut sa sangerezi fara sa ma straduiesc prea mult.

Guest

Poti auzi zgomotul lamei care danseaza usor pe pielea incisa ?
Poti auzi tipatul omului disperat care incearca sa fuga de moarte?
Poti auzi picaturile de sange cand se izbesc de podea?
Poti vedea fetele crispate, lacrimile uscate, cadavrele uitate?
Nu poti face nimic din toate astea, fiindca esti slab si faci pe surdul si pe orbul si traiesti in lumea ta perfect, unde totul e numai lapte si miere, in timp ce crimele au loc chiar langa tine si nu faci nimic sa le impiedici. Asta te face, vrei sa nu vrei, sa fii si tu complicele criminalului. Si va spun drept...am foarte multi complici! Poate asta e unul din motivele pentru care niciodata nu sunt prins, si politistii au incetat sa vada...
Am sa vin din cand in cand la voi - falsilor , sa va soptesc in ureche: PREFACUTILOR!