Friends or sort of

Avea nelipsitul sau tutun intre buzele palide, aflandu-se pe taramul razboiului. Surade sec, trebuia sa se revada cu un vechi "amic". Era ciudat ca un simplu demon sa fie prieten taman cu Ares. Se auzi un zgomot si ca de nicaieri isi facu aparitia.
- Missed me much? intreba Hitman cu un zambet in coltul gurii, facand chistocul sa dispara.
- A lot, rase zeul punandu-i mana pe umar si strangandu-l usor. Puternic ca deobicei!

Ares: http://justinamarro.files.wordpress.com/2010/04/ares1.jpg

Tocmai ma intorceam de la un coafor. Nu imi tunsesem deloc parul. Imi placea cum imi sta parul blond. Eu doar am vrut sa il mai aranjez un pic, sa fie mai ondulat in unele parti. Eu aveam impresa ca unei zeite ii sta bine cu parul lung, netuns niciodata. Apar taman intre cei doi.
-Scuze baieti, teleportare gresita. Spun eu si ma dau la o parte.

- E-n regula, Selena, nicio problema, spune Ares, desi in general el era un necioplit, in timp ce Hitman nu comenteaza nimic, nestiind cine era doamna care aparuse.

Incerc sa ma teleportez apoi din nou insa nu mersese.
-Iar am consumat toata magia pe azi.

- Vrei sa te ajut?
- Hopa, te-ai lovit la cap... tu nu ajuti niciodata pe nimeni ! il priveste Hitman ca traznit.

-Sigur ca vreau sa ma ajuti.As vrea sa ajung la Palatul Lunii, acolo unde e resedinta mea.

- Sigur, imediat, zambi galant intinzand mana spre ea.

Ii dau mana mea intr-a lui.

In cateva secunde aparura in fata palatului.

-Oau! Ce rapid a fost.

- Nu asa e orice teleportare?

-Ba da si imi place asta. Ei bine pana voi fi de nivelul 6 o sa am nevoie de altii pentru a ma putea teleporta. Abia de la nivelul 6 in colo o sa ma pot teleporta singura.

- Esti zeita, despre ce nivel vorbesti? o priveste el ca prostit.

-Scuze, sunt asa obosita. Ma simt ametita. Si nu cred ca am fost eu cea care a vorbit .Adica am fost eu dar eu cea din copilarie. Probabil am avut un moment de hipnoza si mi-amintisem ceva din copilarie.

- Nu te-ai nascut zeita? se incrunta el.

-De fapt nu. Nu m-am nascuit zeita. M-am nascut muritoare, pe Terra. Parintii mei erau zei dar m-am nascut intr-un moment in care ei au renuntat temporar la puterea divina inainte ca mama sa ramana insarcinata cu mine. Drept urmare m-am nascut o simpla muritoare. Apoi cand am ajuns in Olimp a trebuit sa trec de niste probe si niste examene destul de dure pentru anumite nivele.

- Se pare ca nu toti suntem asa de norocosi.

-Mda, asta asa este.

- Din pacate, clatina din cap.

-Si nu e deloc usor sa fiu zeu sau zeita. Nu e asa usor pe cat credeam.

- Pentru mine e usor, tot ce trebuie sa fac e sa fiu eu insami si sa fac oamenii sa se razboiasca intre ei... nimic mai simplu!

Eu incep sa chicotesc.

Zambi inocent ridicand din sprancene.

Cum reusesti sa faci oamenii sa se razboiasca intre ei?

- E simplu sa inventezi despre cineva ceva... sa spui ca X persoana a spus despre Y persoana ceva de rau...si asa incepe, apoi BOOM, zambi amuzat.