Micuta printesa.

- O secunda, spune blonda venind cu pasi mici, dar promti spre Seth. Il priveste atenta cu ochii ei mari, tulburatori, apoi ii lipeste o palma de toata frumusetea.

-Domnisoara Katrina, e pregatita si baia dumneavoastra de ceai. Matusile vor veni curand sa serveasca cafeaua si ceaiul. Spuse servitoarea intinzandu-i Katrinei sticluta cu potiunea micsorarii. Si punanad pe masa ceasca si ceainicul plin cu cel mai scump si fin ceai.

- Asta pentru ce a fost? ridica el o spranceana.
O lacrima de furie aparu pe obrazul blondei.
- Arghhh , pentru ca esti un idiot! Si pentru ca m-ai lasat singura, plina de sange, lasandu-ma sa arat ca o criminala, ca oo... te urasc!!

-Eu nu am crezut nici o clipa ca ai fi criminala. Chiar sunt curioasa, cine te-a batut si te-a umplut de sange in timp ce domnul aici de face care nu merita sa fie numit bodyguard a dat bir cu fugitii. Spuse Katrina.

- De ce vorbeste gura fara tine? Habar nu ai ce s-a intamplat, nu am fugit. Ne-a atacat un grup numeros de demoni si nu puteam risca sa ramana Sylvia alaturi de mine, chiar daca are puteri, sunt diminuate datorita Suzannei care i-a furat din ele. Am dus-o in alt loc cat ma luptam cu ei si ca sa vezi, cand m-am intors nu mai era acolo !

-Ei bine Sylvia, tu ce ai de spus? Te-a lasat in fata palatului nostru s-au inalt loc si ai fugit de alt demoni inspre palatul nostru?

- Am vrut sa ma intorc la el, sa-l ajut, si am gresit drumul si am ajuns aici, murmura ea aproape plangand si isi baga chipul in pieptul lui Seth.
"Mai intai ma pocneste, apoi ma imbratiseaza, cine o intelege?!" gandi el, insa in exterior doar ii mangaie protector parul.
- Acum linisteste-te, totul e bine...esti teafara. Du-te sa faci baia aia.

-Eu ma numesc Aly. Spuse fata in rochie albastra cu trena lunga.
-Te servesc cu ceva? Il intreba ea.

Sylvia aproba si pleca spre baie. Seth privi scurt in urma ei, oftand.
- Nu multumesc, raspunde apoi politicos.

-Poti lua loc pe canapea. Spuse ea.
Dupa ce Sylvia pleca din camera, Katrina bau potiunea micsorarii, dupa care intr-o clipa disparu, sub rochia si hainele ei care cazusera la pamant. Iesi de sub hainele ei in costumul Evei, zburand si bagandu-se rapid intr-o ceasca si servitoarea incepu sa toarne ceai.

Cand vazu Seth ramase ca traznit acolo unde era.

Servitoarea adauga apoi lapte si miere in ceai, amestecand.
-Nu cred ca ai nici o sansa cu ea. E maritata dar sotul ei e plecat intr-o misiune diplomatica. Spuse servitoarea.
In curand matusile Josephine si Selene aparura la masa: Servitoarea completa apoi ceasca de cafea unde era Sanara cu inca putina cafea.
-Cafeaua si ceaiul dumneavoastra, doamnelor. Spuse servitoarea, servindu-le pe matusi cu cestile in care ne aflam noi.
Josephine si Selene il salutara pe Seth. Apoi se asezara la masa incepand sa discute. Sorbira amandoua cate o inghititura de cafea respectiv ceai, parand sa ne ignore.

- Nu ma uitam la ea in felul...ala, isi flutura el mana incruntandu-se si ducandu-si mainile la spate. Eu sunt genul tipului singuratic, mai murmura si le saluta pe cele doua zane cand acestea aparura.
- Nu exista femeie destul de nebuna sa se incurce cu unul ca tine, aparu Sylvia din nou, in haine noi, nepatate.

Servitoarea se uita la Sylvia.
-Hm, se vede ca cunosti obiceiurle noastre de pe aici. Fuste si bluze purtam foarte rar .Rar ne imbracam asa casual. De obicei noi purtam rochii sau rochii lungi cu trena.

- Nu imi plac fustele, nu cunosc niciun obicei, spune ea scurt venind langa Seth. Sa mergem, mai murmura.
Acesta doar aproba cu capul.

-Si unde vreti sa plecati? Nu mai vreti sa stati cu noi?

- Nu vrem sa deranjam, murmura Seth printre buzele sale palide.

-Nu deranjati absolut deloc. Spuse Josephine.

- Bine atunci, ingana.
- Du-te sa te speli, arati oribil, mormai Sylvia nemultumita.
- Oare din cauza cui? ridica el o spranceana.
Blonda scoate un sunet de protest si-si flutura mana petele de sange de pe acesta disparand.

Matusile noastre vorbeau si noi stateam in cesti ascultand tot ce vorbeau ele in timpul acesta, pielea noastra devenind catifelata. Iar fiindca noi ne aflam in cesti, cafeaua si ceaiul capatau un gust aparte care le placea matusilor noastre.

Seth facu un semn spre un fotoliu si Sylvia se aseza acolo, el venind in spatele ei si ramanand in picioare.

-Si tu de ce nu stai jos? Intreba Josephine.

- Sunt bine si in picioare, ingana rezemandu-si cotul de spatarul fotoliului.

-Bine, cum vrei. Dar eu tot nu am reusit sa inteleg oamenii care ajung in vizita si stau in picioare de parca ar vrea sa fuga mai repede de gazda.

- Nu vreau sa plec, doar ca nu am stare si daca stau jos nu ma pot misca! explica acesta.