Micuta printesa.

- Esti un ciudat, mormai Sylvia.
- Nu, tu ai facut sa para totul ciudat, cand ai spus "termina", iar eu nu faceam nimic!

-Mda, intradevar a parut ciudat. Spun eu.
-Asa e. Aproba si sora mea.

- Scuze, ridica ea din umeri. Dar ma stresa cu privirile si gesturile lui, de aia am zis "termina", nu ca si cum ar fi spart ceva pe aici sau eu stiu.

-A, aha. Acum inteleg. Spun eu.

- Deci in concluzie tot vina mea e, isi rotii el ochii.
- Evident.

Eu raman tacuta fiindca nu stiam de partea cui sa fiu.

- Mda, evident, zambi el ironic.
Sylvia nu zise nimic, doar ii zambi si ea in aceeasi maniera.

-Sylvia, vroiam sa te intreb daca vrei sa iti arat ultimul etaj al palatului. De regula acolo era pe vremuri Etajul Interzis dar eu am aflat ce se petrecea. Niste sali de conferinta in care se discutau secrete, sala armelor, pasajele secrete de evadare in caz de razboi, rampa de lansare a aviatiei militare pe unde zanele plecau in zbor pe fereastra sa atace inamicul, etc.

- Si de ce as vrea sa-l vad, ce e interesant acolo?

-Pai camera armelor, nu ti se pare destul de interesanta?

- Nu ma pasioneaza armele, dar poti sa-l iei pe Seth, ridica ea din umeri.

-Totusi cred ca am acolo si ceva ce te-ar pasiona. Ce zici de dulapul in care sunt pastrate toate secretele. Acum fiindca nu mai e la conducere dinastia noastra, cel putin nu inca, iar eu abia sunt printesa din nou, acelea nu mai sunt secrete. Au fost secrete pe timpul cand era mama regina.

- Secrete? ridica o spranceana.

-Da, o multime de secrete.

- Sa mergem atunci, se ridica de pe fotoliu.
- Mie imi arati camera armelor pana la urma sau nu? zambi Seth frumos.

-Sigur ca ti-o voi arata. Hai sa mergem la ultimul etaj. Intai te voi lasa pe tine sa te joci cu armele apoi cat te joci tu cu armele eu o voi duce sa ii arat secretele.

- Bine, murmura si se ridica si el.

O sa mergem cu liftul. Spun eu.

- Daca asa vrei, dadu Seth din umeri.

Ma indrept spre lift.

Cei 2 o urmara.