O zi in Olimp

Ma plimbam prin Olimp. Era o zi foarte frumoasa si ma asez pe o banca dintr-un parc.Era un parc minunat unde norii pufosi pluteau la minm 2 metri si maxim 5 mewtri deasupra solulului.

O mana rece, puternica, prinde o suvita din parul ei negru ca abanosul jucandu-se cu ea, zambind in coltul gurii. Era desigur Ares care iesise si el la o plimbare.

Ma intorc rapid si din 2 miscari il pun la pamant.
-Cine esti si ce vrei de la mine?

In mod normal nu ar fi cazut pe jos, dar pur si simplu nu fusese pe faza. Surade in coltul gurii clatinand din cap.
- Nu stii cine sunt, cat de urat, imi ranesti sentimentele, ii raspunde amuzat.

-Chiar nu stiu. Nu prea am mai fost pe aici prin Olimp de cad aveam 7 ani. Am crescut pana la 7 ani in Olimp crescuta de Zeus si Hera apoi am fost data la scoala pe Terra. Apoi am ramas cateva mii de ani acolo. Pana zilele trecute.

- Amicul meu Zeus, clatina acesta din cap ridicandu-se intr-o secunda. Sunt Ares, vestitul zeu al razboiului, se prezenta acesta facand o plecaciune.

-Si eu sunt Xena, o razboinica. Deci cred ca tu trebuie sa ma fi protejat in toate luptele mele, nu?

- Nu, nu chiar...sunt zeul razboiului, nu al protectiei, datorita mie exista razboaie, certuri...rautate, ridica usor din umeri. Sunt raul necesar.

-Credeam ca tu protejezi razboinicii. Sau macar pe cei din tabara cu care tii.

- Eu nu tin cu nimeni, sa castige cine e cel mai bun.

-Si cum provoci razboaiele? Intreb eu curioasa.

- Foarte simplu...dau foc la paie, zambi inocent.

-Ahm te referi la sensul figurat. Inteleg. Spun eu.

- De ce a ajuns o fata ca tine...razboinica?

-Pentru ca un rege razboinic mi-a distrus satul natal si mi-a ucis fratele. Si am cautat razbunare.

- Razbunarea...murmura el nostalgic. Mereu mi-a placut si cred ca a fost reciproc pentru ca si ea s-a tinut de mine.

Chicotesc, nestiind ce sa mai spun.

- Let's go for a ride, murmura zambind strengareste si intinzand o mana spre ea.

Ii intind si eu mana curioasa de unde ma va duce.

O prinde usor de mana si porneste deocamdata drept avand deja o locatie in minte.

Merg impreuna cu el nerabdatoare.

Ajung undeva unde pe o banca erau doi indivizi, un tip si o tipa si undeva in indepartare alt tip care era trist. Cel de pe banca se adreseaza fetei:
- Esti asa frumoasa azi, zambindu-i.
- Oh, multumesc!

- Fii atenta aici, sopti Ares catre Xena ridicand din sprancene. Sa inteleg din analogia ta ca e frumoasa azi si in restul zilelor nu, asa-i? se adresa Ares acestuia.
Fata mareste ochii, il pocneste si se ridica de pe banca. Cand vede scena individul ce statea mai departe se napusteste asupra tanarului.
- Abracadabra, functioneaza intotdeana, surade Ares.

-A, ce frumos. Stii cum sa insamantezi cearta. Spun eu zambindu-i.

- La asta ma pricep cel mai bine.

-De aceea esti zeul razboiului. Spun eu zambitoare.