My coldie oldie friend

Statea desculta pe balcon, urmarind umbrele de pe aleea din indepartare...ofteaza usor si tresare cand aude niste pasii.
- Boo, surase blonda cand Spencer se intoarse spre ea.
- Hannie bannanie, o alinta aceasta sarindu-i in brate.

de la balconul vecin care era chiar fata in fata cu cel pe care statea cele 2 fete, se auzira strigatul matusilor Josephine care le striga pe nepoatele sale, Sanara si Katrina:
-Fetelor, e gata masa. Mancarea voastra preferata: Cartofi prajiti cu ketchup si maioneza si placinta cu ierburi si cate un pahar cu lapte de capsuni.

- Nu pot sa cred ca inca imi zici asa, se stramba blonda raspunzand imbratisarii.
- Ar trebui sa petreci mai mult timp cu prietena ta cea mai buna! o certa Spencer incruntandu-se usor.

Alerg si in alergarea mea trec pe la living si pe la balconul unde statea fetele. Imi era lene sa ocolesc intreg palatul asa ca ma gandeam sa zbor dintr-un balcon in altul. Ajung in balconul unde statea cele 2 fete.
-Eu daca as fi fost in locul tau nu m-ar fi deranjat. Bananele sunt fructele mele preferate. Spun eu si apoi zbor pana pe balconul de vizavi.

- Nu ma hranesc cu mancare, deci nu pot spune ca imi plac, ridica blonda din umeri. Asa-i Spence, ai dreptate, ofta aceasta. Dar stii ca trebuie sa stau si pe Terra, as ramane fara slujba, facu cea mai inocenta fatuca, iar bruneta isi dadu ochii peste cap.

Eu deja eram in balconulcelalat.
-Scuze, ma grabesc. Spun eu. Se auzi din satele fetelor o alta voce, care spuse acelasi lucru apoi in camera se simti un vant puternic iar in urmatorul moment spencr fu daramata. Nu se vazu absolut nimic, totul se derulase rapid de parca trecuse prin camera un metrou invizibil. Era Katrina care zbura si prin casa cu o viteza de 500 km pe ora, daramand totul in jurul ei.

Spencer se incrunta, fiind vrajitoare vazu cine era. Rosti o vraja printre buzele rozalii si de acolo din departare de unde ajunsese Katrina aceasta cazu din zbor ca un bolovan.

Katrina:

Imi pierdusem puterea de zbor cazand ca un bolovan.
-Hei, ce naiba? Spun eu. Nu apucasem sa ajung inca la balcon si cad ca un bolovan 7 etaje. Matusa Josephine aparu in spatele lui Spencer tusind formal sa ii atraga atentia si ii puse mainile pe umeri.
-Domnisoara, daca nepoata mea a patit ceva, esti intr-o mare belea. Spuse Josephine.

- As spune ca eu si nepoata ta suntem chit, zambeste ea acra dandu-i mana laoparte.
- Nu prea cred, se auzi si vocea blondei, irisii sai avand acum un rosu intens.

-Stiu ca a trecut in viteza pe langa tine si te-a daramat din picioare dar asta nu inseamna ca tu sa o faci sa cada de la etajul 7. Spuse matusa Josephine.

- E zana, nu om, n-o sa moara, replica sec.

-Nu, nu va muri dar tot va suferi. Or fi altele legile fizicii aici dar nu sunt complet nule.

- Nu va suferi decat cateva minute, o sa-i vindec eu ranile.

-Bine atunci. Spuse matusa Josephine si ii dadu drumul.

Spencer murmura ceva si Katrina aparu langa ele teafara si nevatamata.

-Multumesc. Spuse Katrina si Josephine. In acelasi timp.

- Cu placere, fu tot ce replica Spencer.

-Scuze, voi fi mai atenta de data viitoare .Spuse Katrina.

- In regula, aproba Spence cu capul.

Katrina ii zambi. Nu parea a fi suparata.

Hanna zambi si o lovi in joaca cu cotul pe Spence, aceasta incruntandu-se usor.

Katrina se uita la cele doua fete.

- Ce crezi ca faci? ridica Spence o spranceana.
- Incercam sa te fac sa zambesti, esti prea serioasa, isi umfla blondina obrajii.

Katrina se indrepta apoi spre bucatarie.

- Ei bine nu era amuzant, spune ea sec.
- Ei bine nu e vina mea ca nu ai simtul umorului, ii imita blonda vocea.