Revedere.

Ivana ofta, realizand care era problema lui. Odata afara, se uita in jur, ca sa se asigure ca erau singuri, dupa care mari pasul si se apropie de el.
- Okay, ai putea sa privesti chestia aia doar ca pe o simpla aventura, asa cum a si fost? sopti ea, atenta sa nu fie auzita de altcineva.
John aproba din cap, si o urma pe Suzanna. Erau aproape de ceva, era sigur. Nu gaseai in fiecare zi sange de vampir, sau pe toate drumurile.

- Nu a fost nimic, nu s-a intamplat nimic, fu tot ce spuse indepartandu-se din nou de ea, incercand s-o ignore.
Nu dupa mult timp de mers - avand in vedere ritmul pasilor Suzannei - ajunsera intr-un fel de poienita unde imprastiate pe iarba erau 4-5 cadavre de vampiri... sau mai bine zis, ce ramasese din ei.
- Ah, la naiba, am ajuns prea tarziu, lovi Suzanna cu mana un pom, acesta cazand imediat la pamant.

Ivana ofta si dadu din cap, insa il urma indeaproape. Stia ca nu e suparat de fapt, stia ca doar isi cauta momentul pentru a incepe sesiunea de tachinari.
- Prima crima a avut loc nu departe de aici, peste deal, pe malul lacului, il informa ea.
Al naibii lac, gandi, insa nu spuse nimic.
John se incrunta vazand cadavrele. Nici nu se uita la Suzanna sau la copacul cazut. Se apropie si se apleca putin, pentru a studia trupurile.
- Asta nu e normal, zise el, dand din cap. Sangele iese pe urechi, nu cred ca sunt alte leziuni.

- Aha, fu tot ce zise el uitandu-se in total alta parte.
Suzanna isi privi mana insangerata care se regenera imediat, apoi isi muta ochii cenusi spre Lestat care se aplecase deasupra unui vampir decedat analizandu-l la rece.

Ivana nu mai suporta si isi roti ochii enervata.
- Frate, ma lasi..., murmura ea, dupa care pieri peste deal.
In cateva secunde, era pe malul lacului, sperand sa gaseasca ceva care sa ii ajute macar putin.
John era mai mult decat socat de ceea ce vazuse. Dadu din cap si, cu ochi mari, se intoarse catre amicul sau.
- Sunt leziuni ale creierului, Lestat, zise el incet.

Nici nu se sinchisi sa se duca dupa ea, din partea lui putea sa faca ce dorea.
- Mda, mi-am dat seama si singur, murmura ridicandu-se. Suzanna...sopti la fel de incet, spre tanara, care se asezase pe jos si privea in gol.

Ivana privi lacul si ofta usor. Era acum aici pentru altceva. Incepu sa se uite imprejur, dupa vreun indiciu.
John, cu ochii la fel de mari, se uita spre prietenul sau.
- Lestat! exclama el. Noi suntem capabili de asta.
Era o abilitate a demonilor, dar... nu putea fi.

Harry aparu ca de nicaieri langa ea si o impinse in apa.
- Stiu si asta... ingana clatinand din cap, oftand usor. Suzanna! repeta mai promt, dar aceasta n-a avu reactie.

Ivana scoase un sunet surprins, inainte de a se prabusi in apa cu totul. Nervoasa, reusi sa iasa la suprafata si trase aer in piept, dandu-si parul ud pe spate.
- Ce naiba faci? exclama ea, uitandu-se urat la Harry.
John inghiti din nou, dupa care se ridica iar in picioare. Asta devenea ciudat, si nu in sensul bun al cuvantului. Se uita la vrajitoare si isi roti ochii.
- Suzanna, stiu ca nu vorbesti cu mine, dar vrei macar sa ii raspunzi amicului Lestat?

- Tocmai imi testam o teorie! Ma gandeam ca inainte sa-l omoare pe demon... l-a impins in apa. Si voiam sa vad cum functioneaza chestia asta, raspunde incercand sa-si ascunda amuzamentul din voce.
Suzanna nu spune nimic, doar isi indreapta ochii cenusii spre el, acum nu erau doar lipsiti de sentimente, erau goi.

Ivana se uita si mai urat, iesind din apa. Blugii erau uzi si grei, iar tricoul gri i se lipise complet de corp acum, ba chiar se putea vedea prin el. Rase atat de fals, incat si ei ii zdrangani timpanul.
- Foarte amuzant, zise ea, apuncandu-l de gand si trantindu-l de un copac. Si poate inainte sa omoare vampirul, l-a dat cu capul de toti pomii, spuse ea suparata, venind langa el.
Pe John o surprinse profund privirea ei goala.
- Ahh, Lestat... E normal ca ochii ei sa fie asa? intreba el, in necunostinta de cauza.

- Da, e o posibilitate, dar n-ar fi dragut sa dau o domnisoara cu capul de pomi...chiar daca n-o cunosc, spune la fel de amuzat, fara sa faca ceva ca sa se fereasca de ea.
Lestat se uita la ea dandu-si o palma in frunte.
- Nu... nu e deloc normal sa fie asa, nici macar pentru ea!

Ivana il privi furioasa, dupa care ii intoarse spatele. Super, acum era uda din cap pana in picioare si ii era frig. Ca sa nu mai spunem ca hainele ude lipindu-se de ea si compania lui ii aminteau de o noapte cu totul diferita.
- Nu te suport, zise ea dintr-o data, incercand sa se incalzeasca cumva.
Ochii lui John se marira si clatina din cap.
- Fir-ar, zise el, ingenunchind langa fata si apucand-o de umeri. Suzanna! Suzanna, revino-ti! incerca el, zdruncinand-o usor.

- Ah, stai la coada, zice el relaxat facand un gest ca si cum ar alunga o musca.
Deodata isi indrepta cu incetinitorul ochii spre el, care acum erau negri, un negru asemanator cu smoala, atat de profund...
- Am esuat, sopteste ea usor printre buzele palide.

Ivana isi stranse bratele in jurul corpului, caci vantul destul de puternic o lovea acum din toate partile. Ce nesimtit... Isi intoarse capul foarte putin, cat sa il poata vedea.
- Am venit la lac ca sa cautam ceva de data asta, pentru nimic altceva. Deci vrei sa-ti intri in rol?
John o privi fix in ochii ca de smoala. O mana ramase pe umarul ei, iar cealalta ii atinse foarte usor obrazul catifelat.
- Poftim? intreba el incet.

Isi dadu ochii peste cap si isi puse jacheta pe umerii ei.
- Vrei sa fiu din nou Peter? zambeste el acru.
Buzele sale tremurara si trase adanc aer in piept.
- Daca ajungem mai devreme un pic...daca anticipam mai repede unde va avea loc atacul ii prindeam. Numai eu sunt de vina...

Ivana tresari usor cand el se apropie si isi puse jacheta pe umerii ei, insa apoi se relaxa.
- Nu vreau sa fii Peter..., explica ea, oftand putin.
Se uite catre jacheta de piele si o stranse mai aproape in jurul trupului sau.
- Merci, zise ea, dand usor din cap.
John clatina din cap si ii mangaie obrazul, mai evident de asta data.
- Suzanna, inceteaza, zise el bland. Nu a fost vina ta, ai dat tot ce-ai avut mai bun. Il vom prinde cumva, stai linistita.

- Cu placere, murmura el scurt. Bine, acum sa fim seriosi...oare cum l-o fi omorat atacatorul nostru pe vampir? Pot fi asa multe variante...

Isi ridica din nou privirea privindu-l fix in ochii si irisii sai care parca si ei tremurau.
- De ce faci asta? De ce esti dragut cu mine cand eu m-am comportat ca o scorpie cu tine? Nu te inteleg...

Ivana aproba din cap, strangand jacheta lui frumos mirositoare in jurul trupul ei ud.
- Nimeni nu isi poate da seama. Stiu ca voi vampiri va puteti trata ranile foarte repede. Si nu stiu cum, dar dupa putin timp de la moarte, sangele de pe piele dispare, am dreptate? Nelasand nicio urma sa se vada... Deci trebuie sa fii acolo in momentul crimei, ca sa iti dai seama, expuse ea, cautand aprobare in ochii lui.
John zambi usor la auzul vorbelor ei. Continua sa ii mangaie obrazul fin cu degetul mare, uitandu-se cu ochii lui de un albastru deschis fix in ai ei.
- Pentru ca pot..., raspunse el misterios. Si pentru ca vreau.

- Da, asa e, aproba vampirul. La naiba, n-avem nimic, pff... isi musca acesta buza de jos.
Il priveste in continuare cautandu-si cuvintele.
- Ei bine, n-ar trebui...unii o sa profite de asta, spune pe o voce uscata care aproape ca pierii o data cu o rafala de gand, fara sa se fereasca de mana lui, desi in mod normal ar fi facut-o.

Ivana ofta si incepu sa se plimbe prin imprejurimi, imbracand jacheta lui complet. Intr-un copac chiar de pe mal, vazu ceva lucind.
- Uite, murmura ea, intinzandu-se pana acolo si luandu-l.
Cand vazu medalionul de aproape insa, se incrunta adanc si tacu brusc.
John nu mai zambi, insa isi pastra privirea dulce, seducatoare. Degetul lui nu se mai misca pe obrazul ei, insa ramase tot acolo.
- Asa crezi? intreba el incet. Si... cam cine?

Harry cand atinse medalionul se arse si-si retrase repede mana privind cum rana se inchide.
-Ce naibii...? ridica el o spranceana.
Suzanna se incrunta usor cand auzi intrebarea.
- Cam cine? repeta ea dupa aceea. Nu stiu, poate chiar eu de exemplu. Ar trebui sa faci ce face si restul lumii... sa ma urasti, asa e mai sanatos.

Ivana ramase socata, buzele ei rosii tremurand fara scapare. Se intoarse foarte incet si se aseza pe pamant, strangand jacheta aproape de trup.
- Exista cinci astfel de medalioane in lumea noastra. Se zice ca doar cei mai puternici demoni poseda asa ceva, insa nimeni nu stie cine. Eu stiu de John, caci l-am vazut o data, dar nu stiu cine sunt ceilalti patru...
John zambi usor si clatina din cap.
- Mereu mi-a placut sa fiu altfel decat ceilalti, sopti el seducator, dupa care plasa un sarut foarte usor in coltul gurii ei.
Se ridica apoi, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

- Vrei sa zici ca intreg misterul este ca... unii demoni si vampiri se ucid intre ei? ridica acesta o spranceana.
Suzanna il privi ca traznita, nevenindu-i sa creada ceea ce tocmai se intamplase.
- Esti nebun! ii spuse intr-un final incruntandu-se usor.

Ivana trase aer in piept, strangandu-si genunchii la piept.
- Nu, spuse ea, apoi inghiti in sec. Doar demonii ucid.
John chicoti usor, intinzandu-i o mana. Probabil trebuiau sa mearga acasa acum, sa ii instiinteze pe ceilalti cu privire la ceea ce aflasera.
- Mda... Mi s-a mai spus, ridica el din umeri.