You can't trust a cold blooded woman she'll love you

O noapte inghetata, undeva trecut de miezul noptii cu mult.
Se plimba singura, asa cum facea mai intotdeauna, pasind usor greoi pe stratul gros de zapada. Expira pe gura in jur facandu-se putin abur din cauza frigului. Se incrunta, ochii sai cenusii scurtand imprejurimele cu de-amanantul. Nu era nimeni pe aproape, sau cel putin asa credea ea, ca-si va petrece acea noapte singura, hoinarind.

S: http://data.whicdn.com/images/43060514/tumblr_mcxr7luwky1rk9ouwo1_1280_large.png

Taramul de gheata era cu siguranta unul dintre locurile mele preferate. Uram caldura, focul si orice de genul, asa ca in frig ma simteam cel mai bine. Aveam pe mine o pereche de pantaloni largi si o bluza stramta cu maneca lunga, cat sa nu inghet de tot.

Nu se uita pe unde merge, privind pentru o clipa la ceasul cu curelusa subtire de la mana si calca pe o piatra mare, iesita din zapada, calcand defapt stramb si fu imposibil sa evite contactul cu pamantul. Cazu pe spate, urmatorul lucru pe care il vazu fiind cerul de un alb intens.
- Ah, la naiba, murmura ea ofticata.

Am vazut o fata nu la mare distanta in fata mea, mergand in aceeasi directie cu mine. Nu mi-a parut familiara la inceput, asa ca nu am spus nimic. Cum ma apropiam insa, am vazut-o alunecand si cazand pe terenul tare.
- Auch, am murmurat, dupa care m-am apropiat. Buna, am zis eu, intinzandu-i o mana. Esti bine?

- Da, asa cred, ii raspunde ducandu-si o mana la cap, acolo unde o durea putin. Multumesc, mai murmura prinzand-o de mana si ridicandu-se.

Cand se ridica fata insa, mi-a parut din ce in ce mai cunoscuta. Dar de unde? Da! Din misiunea cu vampirii.
- Amm, Suzanna? am intrebat eu, nefiind foarte sigura ca asta era numele ei.

- Da, asa ma cheama, murmura ea scuturandu-se de putina zapada care ramasese pe hainele sale intunecata. Si tu, daca nu ma inseala memoria, Ivana.

Am aprobat din cap si am zambit putin.
- Da, am raspuns. Misiunea, nu? Ai facut echipa cu John, sau asa ceva? intreba ea, desi stia deja raspunsul.

- Mda, din pacate pentru el, raspunde aceasta scurt, trecandu-si o mana prin par, dand laoparte zapada din el.

Am chicotit. Toata lumea auzise de conflictele lor interminabile, si mai toata lumea banuia altceva.
- Nah, nu cred ca l-a deranjat chiar atat de rau, am zambit eu, fluturand o mana.

- Ce vrei sa zici? ridica Suzanna o spranceana, privind-o cu atentie cu ochii sai cenusii.

Am ridicat din umeri la auzul vorbelor ei si am facut cativa pasi.
- Eh, nimic in mod special, am raspuns evaziv.
Stiam oricum ca se auzisera vorbe si legate de mine si de Harry sau naiba stia ce.

- In legatura cu Keith, schimba ea subiectul privind-o cu coada ochiului. Nu ai de ce sa-ti faci griji, intr-adevar e plin de defecte, de care vrei si de care nu, dar barfitor n-a fost si nu va fi.

M-am oprit brusc si m-am intors spre ea. Am inteles ca ea credea ca se intamplasera anumite lucruri intre mine si Harry, lucruri pe care doar noi doi si Keith le stiam.
- Ce... vrea sa insemne asta? am intrebat eu, cu un zambet destul de nervos.

- Adica tu crezi ca toata lumea stie...ei bine inafara de mine - eu stiu totul despre oricine, nu te simtii vizata- Keith si evident Harry nu a aflat nimeni. Nu ai de ce sa-ti faci griji.

Am inghitit in sec si ochii mei s-au marit si mai mult. M-am apropiat, parca de frica sa nu mai auda nimeni ce aveam sa vorbim.
- Si ce stii... mai exact? am intrebat, mai soptit acum.

- Cred ca stii...ce stiu, raspunde arcuindu-si usor sprancenele, sperand ca nu va fi nevoita sa zica exact.

Mi-am arcuit atat sprancenele, cat si buzele, dupa care m-am intors cu spatele.
- Fir-ar, am bombanit, dupa care am oftat adanc.

Nu mai spuse nimic, nu stia ce. Nu se pricepea sa faca pe cineva sa se simta mai bine, dimpotriva.

Am inghitit in sec, dupa care m-am intors din nou spre Suzanna.
- Stiu ca e tovarasul tau, am zis eu intr-un sfarsit. Dar chestia aia s-a intamplat doar o data, si atunci nici macar nu ne cunosteam. Nu ma asteptam sa il vad din nou. Asa ca nu este nimic...

- Nu l-as numi pe Harry tovaras, suntem doar... cunostiinte, gesticula ea cu o mana. Oricum nu e treaba mea!

Am oftat putin si am aprobat din cap. Adevarul e ca Suzanna nu parea genul de persoana care sa isi bage nasul acolo unde nu ii fierbe oala.
- Okay..., am bombanit, uitandu-ma dintr-o data in pamant.

Putea sa faca pe indiferenta si sa treaca mai departe. Ofta, incrucisandu-si bratele. Nu se pricepea la relatii, doar nu avusese niciuna! Dar traise destul de mult ca sa vada ....tot ce era nevoie.
- Daca simtii nevoia sa discutam asta...asa ca intre fete, poti sa te descarci, va ramane intre noi!

Ma plimbam prin Muspelheim fara a avea o tinta anume. Le vad pe cele 2 fete si ma apropii de ele.

- Tine ideea pe care o aveai pentru mai tarziu, ii sopti Suzanna printre buze, intorcandu-si privirea cenusie spre noua aparitie.