Cine va fi stapanul iernii?

La marginea Padurii Iernii, in nordul tinutului Muspelheim, la Polul Nord al Utopiei, se intindea un mic orasel de doar 30 km patrati. Acest orasel avea in centrul Palatul lui Mos Craciun si Atelierul palatului. O alee principala care traversa centrul oraselului pe care se gaseau: cateva magazine, o farmacie magica, o biblioteca, posta si un mall. Pe strazile perpendiculare pe cea principala se putea gasi: O scoala, cateva institutii, o fabrica si Sediul Comisiei de Supraveghere.
Locuitorii orasului erau zane, elfi si spiridusi.
In fabrica si atelier lucrau doar elfii si spiridusii iar la Comisia de Supraveghere lucrau zanele.

Sanara:

Era ziua de 23 decembrie. Eu eram in acea zi pe 2 posturi: Postul de supraveghetoare la masina care intocmea cele 2 liste cu copii cuminti si copii obraznici si pe postul de secretara a lui Mos Craciun. Deodata telefonul incepu sa sune si zbor repede aproape daramand orice elf ce imi iesea in cale.
-Alo, da! Aici secretariatul lui Mos Craciun.
--Suntem de la Politia orasului Jan Mayen. Unul din ajutoarele lui Mos Craciun, Jack Frost a fost ucis. Va trebui sa gasiti un inlocuitor sau anul acesta nu va mai fi Iarna. Apoi telefonul se inchise.
-Pff, daca nu va mai fi iarna, Sania lui Mos Craciun nu va mai putea sa porneasca si nu va mai fi nici Craciun. Spun eu catre o alta zana.

-Asta e foarte trist. Ma ofer eu, daca e sa pot face ceva.

-De fapt ar fi ceva ce poti sa faci. Sa o cauti pe Elsa, Craiasa Zapezii. Problema e ca ea acum e in luumea oamenilor sau mai bine spus a incuiatilor cum ii numimnoi si e undeva prin Europa de Nord, habar nu am unde isi are castelul. Danemarca, Finlanda, Suedia sau Norvegia. Totusi e dificil pentru o zana printre incuiati iarna cand aripile slabesc de la frig. Dar stiu un truc. Ti le-ai putea plia ca o fista asta daca sunt suficient de mari incat sa ajunga. Daca nu, ai putea sa le relaxezi incat sa le lasi pe spate si sa le bagi sub rochie. Sa le faciinvizibile nu prea recomand. Cand a expirat efectul era sa ma dau de gol si cat pe aici sa ajung sa fiu vanata.

-Rezist si la frig. Am trait trei ani intr-un satuc unde predomina mai mult iarna, asa ca pot face fata.
Daca nu imi mai reziste aripile, o sa le acopar cu o pelerina. Din cate vad am un drum lung de parcurs.

-Asta asa este. E un drum foarte lung. Dar nu te voi lasa singura. Doar sa gasesc pe cineva sa imi tina locul. Apropo cu toate ca poate ma va certa Mos Craciun azi vreau sa aduc spiritul de Craciun un pic maidevreme si un mic cadou unor oameni pe care ii indragesc foarte mult. Si care i-am vazut in globul magic ca in numar mare au aceeasi dorinta.

-Mersi. Poate o alta zana iti poate tine locul cat suntem plecate?
Pana una alta, merg sa cumpar o harta si sa gasesc haine potrivite.

-Pai o idee buna. Ce ar fi sa ma dublezi printr-o vraja? Esti de acord?

Dupa ce am gasit doua pelerine groase si harta ma intorc la postul, unde Sanara ma astepta.
-Bine, spun dupa ascult ce are de spus. Am luat putin praf magic dintr-un saculet ce atarna de brau si am suflat deasupra ei.
Sanara incepuse sa stranute si sa se scarpine din cauza lui. Apoi cand deschise ochii, vazu langa ea, pe geamana ei.
-Tu,stai aici, ii spun dublurii. Ai grija de tot ce a facut Sanara pana acum.
Hai sa mergem, ii spun Sanarei.

Dublura mea dad din cap afirmativ si se aseza langa acea masinarie gigantica care detecta copii cuminti si copii obraznici. Eu plec impreuna cu Arya.
-Arya, crezi ca va observa cinevadiferenta? Adica ei bine, arata ca mine, stie ce are de facut, dar nu ei bine nu cred ca stie sa vorbeasca, sau sa faca prea multe lucruri, asa ca mine. Sau tu crezi ca poate face si asta? Adica ma gandesc daca clona se poate comporta ca un copil abia nascut careia doar i s-a dat o sarcina simpla si la altele mai complicate nu s-ar descurca?

-Nu cred ca va observa cineva. Clona ta are ceva si din caracterul tau. Apoi am pus detector la spatele ei, care ne va permite sa o supraveghem si ii arat o steluta prinsa de spatele ei.

-Aha, e bine atunci. Sa mergem. Spun eu luandu-mi zborul.
-Hai sa ii arat eu cel mai scurt drum.

Mi-am luat si eu zborul urmando pe Sanara dupa ce se rezolvasem treaba cu clona.
Dupa o buna bucata de mers, fulgi mitetei incepusera sa acopere pamantul si scot o busola mica sa vedem daca ne apropiem de polul nord.

-Ne apropiem de Polul Nord dar foarte incet. Mai avem destul de mers. Spun eu, zburand mai departe.

-Da, busola mea arata clar nordul, dar vizibilitatea e zero, zic eu cand incepe viscolul.
Am continuat sa zbor, cand la un moment dat ma lovesc de o bariera si vad trei pitici inarmati.
Unul din ei incercase sa sara pe mine, dar scutul safirului s-a activat si m-a prins intr-un balon, ceea ce a starnit furia iticului si ii scot limba.

-Hm, puternic viscol iar piticii astia ce tot vor?

-Cred ca i-a vrajit cineva, ii strig eu Sanarei din interiorul balonului, cu mainile lipite de suprafata sa.
Ca sa ii ametesc putin, arunc praf magic peste ei.
-Acum Sanara! Daca trecem de ei, am rezolvat problema.

La semnalul ei, trec de pitici.

Puf! se aude balonul spargandu-se si aterizez in genunchi, odata ce scapam de pitici.
Ma scutur de zapada si strang pelerina pe mine. Mergem inainte cand dam de un satuc, numit Candyland.
Nu numai casele si obiectele erau facute din zahar, acadele, vata pe bat, ciocolata ci si locuitorii ei. Era un loc straniu, dar dintr-o data o vad pe Sanara interesata de ceva.

-Hei, habar nu aveam ca exista un oras a carui locuitori sunt omuleti din turta dulce. Spun eu in timp ce ma uitam in vitrina unui magazin de muzica.
-Hm, chiar crezi ca o vioara facuta din zahar si caramel cu corzi din guma de mestecat si arcus din ciocolata cu martipan, poate canta?

-Se pare ca da, ii raspund dupa ce prind cateva note. Sa nu iti vina care cumva ideea sa mananci pe cineva.
Dar tocmai cand rostisem asta, trece pe langa noi o caleasca din ciocolata neagra si caramel si mirosind usor a capsuni, cu o tablita scriind:"Mananca-ma daca indraznesti!"
-Asta prea e dubios.

-Dubios nu cred. Sigur e caleasca reginei care vrea sa vada care dintre straini nu au pic de bun simt si cad in plasa poftei. Ei bine eu pot dovedi ca ma pot abtine. Spun eu.

-bine, daca spui tu.
Ne continuam drumul pana dam de un drum cu trei carari, batut in acadele si alte bunatati de diferite culori, mirosuri si sortimente:menta cu vanilie, ciocolata amara si miere cu nuca.
Pe o placuta scria: "Alege drumul cel bun. Unul e lipicios, altul e amar si unul inselator."

-Uneori drumul cel mai bun e cel mai greu sau mai amar. Deci sa o luam pe drumul de ciocolata amara.

Zis si facut. Am mers pe drumul pietruit din ciocolata amara, intrand la un moment dat intr-o padure intunecoasa si rau prevestitoare.

-Mi-e frica. Incep eu sa ma plang.