Cine va fi stapanul iernii?

First topic message reminder :

La marginea Padurii Iernii, in nordul tinutului Muspelheim, la Polul Nord al Utopiei, se intindea un mic orasel de doar 30 km patrati. Acest orasel avea in centrul Palatul lui Mos Craciun si Atelierul palatului. O alee principala care traversa centrul oraselului pe care se gaseau: cateva magazine, o farmacie magica, o biblioteca, posta si un mall. Pe strazile perpendiculare pe cea principala se putea gasi: O scoala, cateva institutii, o fabrica si Sediul Comisiei de Supraveghere.
Locuitorii orasului erau zane, elfi si spiridusi.
In fabrica si atelier lucrau doar elfii si spiridusii iar la Comisia de Supraveghere lucrau zanele.

Sanara:

Era ziua de 23 decembrie. Eu eram in acea zi pe 2 posturi: Postul de supraveghetoare la masina care intocmea cele 2 liste cu copii cuminti si copii obraznici si pe postul de secretara a lui Mos Craciun. Deodata telefonul incepu sa sune si zbor repede aproape daramand orice elf ce imi iesea in cale.
-Alo, da! Aici secretariatul lui Mos Craciun.
--Suntem de la Politia orasului Jan Mayen. Unul din ajutoarele lui Mos Craciun, Jack Frost a fost ucis. Va trebui sa gasiti un inlocuitor sau anul acesta nu va mai fi Iarna. Apoi telefonul se inchise.
-Pff, daca nu va mai fi iarna, Sania lui Mos Craciun nu va mai putea sa porneasca si nu va mai fi nici Craciun. Spun eu catre o alta zana.

-Haide Sanara, o consolez eu. Uite ma ai pe mine. Stai sa vad daca pot face ceva.
Scot un alt cristal de data asta fiind galben, nu albastru ca cele pe care le foloseam eu.
Am suflat deasupra lui si i l-am pus in palma, incepand sa straluceasca.
Asta ne va calauzi, iar el va fi si talismanul tau protector de acum inainte.

-Multumesc. Ii spun eu.

-Cu placere.
Ne continuam drumul si dam peste copaci rautaciosi pusi pe sotii. Incepusera sa arunce cu mere glazurate, ca sa ne prinda, dar noi ne feream. Fiindca incepusera sa ma enerveze cu glumele lor proaste facute pe seama zanelor musc dintr-unul si constant ca avea gust de miere pe langa ciocolata amara.
-O sa te mananc daca nu te dai la o parte din drum!

-Hm, te vei satura dupa ce ve manca doar o creanga din mine. Nimeni nu poate manca 100 de kg de ciocolata deodata Spuse copacul cel rautacios.
-Ah, asa crezi? Spn eu si scot din buzunar un lantisor cu talisman care incepu sa straluceasca si ma reped asupra copacului pe care incep sa il mananc si il termin in mai putin de un minut.
Apoi imi scot lantisorul si il bag inapoi in buzunar.
-E cadou de la uriasul Flamanzila. Ii spun lui Arya.

-Chiar e folositor. Acum inteleg de ce nu satura niciodata si incep sa rad.
Copacii care ramasesara intregi se retrag speriati, facandu-ne loc sa trecem. Am inaintat, vremea imbunatatindu-se putin, cand auzim un strigat de ajutor. Un omulet din turta dulce fugea de un lup flamand si striga in gura mare dupa ajutor.

-Oare sa il lasam sa il manance lupul?

-Hmm, nu tie mila de el?
Ii putem gasi lupului o friptura. Turta dulce i se va lipi de masele.

-Bine, asa o sa facem. Spun eu si suflu intr-un fluier. Aparuse ditamai grifonul. Imi foosesc elementul foc si il dobor. Acum grifonul devenise o friptura uriasa pentru lup.

Acum ca inpacasem si capra si varza, lupul si omuletul din turta dulce inaintara si se prezentara.
Omuletul se ascunse in spatele meu, temandu-se ca lupul va vrea acum si desertul. Si ca sa fie in siguranta, am urcat omuletul pe umarul meu drept.
Acum eram patru calatori care reusisera sa scape de drumul batut in ciocolata amara dupa ce ne-am rafuit cu albine de doua mai mari, deoarece le calcasem florile. Poteca era toata acoperita de flori si nu aveam alta poteca.

Eu gasisem ocazie sa necajesc albinele.
-Hei sa le spuneti reginei voastre ca mierea voastra e bunade dat la ursi. Mierea facuta de noi zanele e de 1 milion ori mai bunadecat mierea voastra. Si in plus anoastra are magie a voastra e o miere simpla. Si inca ceva. A voastra ca sa fie gustoasa trebuie prelucrata de apicultori. A noastra poate fi consumata si bruta neprelucrata.
Si se pare ca reusisem ce imi propusesem. Cu lauda mea, le jignisem destul de grav. Si asta fara sa imi dau seama ca si regina era printre ele. Si ma trezesc fata in fata cu regina lor.
-Hei unde te crezi? Sa stii ca nu se cade ca o regina sa intepe alta regina. Ii spun eu mandra si astfel ii dadusem sah, lasand-o fara argumente de aparare.

-Sanara, nu crezi ca ar trebui sa le eviti, in loc sa le enervezi?
Uite deja vad un roi urias si nu mai pot lupta cu ele.
Intr-o parte zaceau cateva sute de albine inghetate.

-Ba da, dar imi place sa le enervez cand am ocazia. Intre zane si albine e o disputa destul de veche. Nu va inceta niciodata. Si da e datorita concurentei intre noi. Parerea mea e ca albinele ar trebui sa se duca in lumea oamenilor toate. Noi zanele trebuie sa fim albinele aici in dimensiunea magica. Ele ne fura nectarul si fac o miedre fara magie. Noi suntem capabile sa faem miere cu magie. Ar trebui ca toata materia prima in cazul asta nectarul din dimensiunea magica, sa poate fi transformat in miere magica. Ele au la dispozitie dimensiunea oamenilor care si asa a cam inceput sa se simta lipsa albinelor si da asta din cauza oamenilor care dau cu insecticide in mod aiurea.

-Atunci hai sa le trimitem pe ele in lumea oamenilor, macar o parte, daca nu toate.
Crezi ca le po-ti convinge?

-Hm nu stiu daca le pot convinge. Nu prea sunt asa ascultatoare. Ah si mai e ceva Exista un fenom,en de migratie a albinelor cauzate si de opameni si de zane si d elfi. Oameni dau cu insecticide aureasi oei le ucid ori le izgonesc. Zanele le izgonesc datoerita concurentei pe miere, dar le izgonescintr-un mod fara sa le faca rau. iar elfii, ei bine elfilor le plac ambele tipuri de miere si cea produsa de zane dar si cea produsa de albine si elfii vor sa atraga albinele aici in dimensiunea noastra. Multi elfi s-au apucat de apicultura. Si mda, e o vesnica concurenta care nu se va sfarsi vreodata.

-Pare a fi un drum mort. Sau puteti organiza niste concursuri ca sa mai reduceti raca creata.
Le puteti oferi si in lumea oamenilor cateva flori vrajite care sa nu mai fie afectate de insecticide. Albinele sunt totusi carnivore, ele mananca insectele ce invadeaza florile.

-Asta nu o stiam. Credeam ca mananca doar nectarul.

Cred ca le-am confundat cu viespile. E o specie de albine ce seamana teribil de mult cu viespile.

-Aici aidreptate. Si de viespi am auzit ca sunt si carnivore mancand alte insecte dar sunt si daunatoare, nudoar intepand lumea. ci si faptul ca mai strica cate ceva. Mananca si oualele algtor insecte, fura mierea albinelor, pun stapanire pe anumite lanuri de flori si se bat apoi cu albinele care vor sa vina sa ia nectarul, si in plus de asta, viespile nu produc miere.

-Mda. Oare cate viespi exista in Utopia?
Daca le gonim, poate nu va mai fii raca intre albine si zane. Ati putea sa colaborati. Sa faceti o afacere.
Apoi aud albinele zumzaind, parca vorbeau intre ele.

-Intradevar, dar mai e ceva. Daca gonim viespile, se vor inmulti gandacii peste masura si Utopia ar putea sa isi ia adio de la paine si prajituri ca nu va mai fi materie prima suficienta pentru faina.

-Nu toate viespile, ci cele ce cauta sa fie mai cu mot.
Ce crezi ca vorbesc albinele? Discuta cam intens.

-Habar nu am. Nu imi pot da seama. Si nu cunosc limba lor. Eu stiu doar Fairyana si engleza.

Una din albine care aparent era mai mare si invatase un truc se folosi de telepatie pentru a ne arata imagini.

-Cred ca asta fie e regina fie e purtatoarea de cuvant sau sfetnica reginei.

-E purtatoarea reginei de cuvant. Se pare ca de acord sa se organizeze un concurs.