Tango în fum de țigare.

O imagine sobră se așterne peste vârfurile ascuțite ale brazilor, norii
parcă dorind să se contopească cu pământul. Ceața se împrăștie peste
verdele smarald dând acum spre unul întunecat, ce domnea în jur, îmbinat
cu tente albăstrii - ceva ce pe Devon îl încânta. Tânărul stătea neclintit, pe o stâncă, în preajma unei ape, ascultând susurul acesteia. Numai după câteva clipe de liniște, își aprinde o țigară și lasă ca fumul să se ridice către văzduh precum o nălucă, privind fără vreun motiv anume către cerul cenușiu iar ochii îi străluceau asemeni unor pietre prețioase în întunericul nopții.

Devon: http://27.media.tumblr.com/tumblr_m2yvwyed7X1qcfn87o1_500.gif

Fugise de la aceea petrecere, nici nu mai stia de ce si in primul rand habar nu avea cum ajunsese ea tocmai pe taramul vampirilor. Era practic "creatiile" ei, dar de regula aceasta specie nu prea o avea la inima. Era desculta si avea incaltamintele incomode intr-o mana, in timp ce se plimba cu pasi lenti pe malul unui lac. Isi trecu usor mana prin parul care se ravasise,in incercarea de al aranja in timp ce buzele ei atractive se strambara in semn de nemultumire.

Vic: http://data.whicdn.com/images/45913121/campari-4_large.jpg

off: hei, um.. e ciudat, nu pot să văd link-ul pe care l-ai pus și chiar nici semnătura ta nu o pot vedea o-o ieri parcă atinsesem performanța asta : ))

on:
Irișii ce erau argintii în clipa respectivă, își îndreaptă atenția către noua prezența. Mai trage un fum din țigara sa și eliberează fumul gros printre buzele palide și perfect conturate. Momentan prefera să o studieze pe tânără în liniște, cu siguranță, nu ar fi lăsat-o singură mult timp ci dorea să-i studieze gesturile.

ooc: si la mine e la fel, e o eroare de la forum -_-

Se opreste la un moment dat si cu riscul de a-si murdari rochia se aseza pe pamant, lasand incaltamintea jos, langa ea. Isi lasa picioarele sidefii in apa rece si incepu sa si le miste usor, facand apa sa tremure.

Culoarea ochilor revin la cea normală iar atunci Devon aruncă chiștocul pe jos, călcându-l cu vârful papucului. Își îndreaptă pașii către noua prezență și încet, își drege glasul.
- Bună seara! salută politicos tânărul, pășind agale către fată și își dă la o parte câteva șuvițe rebele de pe frunte.

Victoria tresari vag cand auzi vocea si realiza ca nu este de una singura acolo. Isi indrepta privirea profunda, acei irisi superbi de culoarea scoartei de copac.
- Buna seara ! raspunde politicos, un zambet vag aparand pe buzele ei palide.

- Singură, într-o zonă ca aceasta? întreabă Devon, cu un mic zâmbet șarmant pe chipul alb ca de porțelan și atunci își lasă ușor chipul într-o parte, pentru a o privi mai bine pe tânăra șatenă. Se oprește în loc, aranjându-și haina și își duce încet, mâinile la spate.

- Crezi ca cineva ca mine ar putea pati ceva pe taramul asta? ridica ea dintr-o spranceana, intorcandu-se cu totul spre el ca sa-l vada mai bine.

- Depinde de fiecare acum. ridică ușor din umeri și privește către apa râului, clipind doar de câteva ori - irișii ochilor săi prinzând iar acel argintiu de acum câteva clipe.

- Toti cei de pe taramul asta ar trebui sa-mi fie recunoscatori, sopti vrajitoare arucandu-si privirea sclipitoare asupra apei reci. Datorita mie traiesc la urma urmei...

O privește cu coada ochiului și păstrează acel zâmbet pe buzele perfect conturate.
- Te-a sfidat cineva? întreabă pe un ton calm Devon, încrucișându-și acum brațele la piept - era pașnic în seara respectivă, un lucru ce și pe el îl surprindea.

Victoria se sprijini mai mult in maini, lasandu-se putin in ele, mai pe spate, apoi ii raspunse:
- Au fost cativa, au sfarsit prost...

- Nu merită să-ți pui mintea cu unii dintre ei, dar nici să te consideri mai presus decât ești. îi spune în același mod pașnic, tonul său fiind plăcut auzului și își ridică atunci chipul către cerul înstelat.

- Crezi ca ma supraestimez? isi intoarce capul din nou spre el ridicand o spranceana.

- Dacă ai făcut un gest demn de remarcat, nu trebuie să te facă să te simți ca și cum ai fi stăpânul lumii. Cei ce v-or aprecia, o v-or face și cine nu, nu merită atenția ta. Știi vorba.. cine are ochi de văzut, vede și cine are urechi, aude! Însă nu exagera. îi spune prietenește Devon, cu un mic zâmbet pe buze.

- Ma asteptam la un raspuns mai scurt si mai concret, cu da sau nu...sopti ea, intorcandu-si privirea spre apa.

- Răspunsul meu este totuși, da. Vroiam doar să-ți explic..nimic mai mult. își arcuiește sprâncenele și brusc, se așează jos - dorind un moment de relaxare.

- Doar uneori, lamuri ea scurt, inca privind undeva in zare.

- Probabil am să descopăr acest ”uneori”, nu? îi zâmbește finuț dar fermecător, ceva specific lui și se întinde pe spate. Nu m-am prezentat, numele meu este Devon Joshua Parker, spune-mi cum îți este mai ușor!

- Depinde, ridica ea finut din umeri. Prefer Josh, e mai scurt. Victoria Cruz, deci Vic...

- Îmi pare bine! îi zâmbește la fel de dulce și își întinde ușor brațele. Mereu ești așa, pe gânduri și supărată? o privește cu coada ochiului, țuguindu-și slab buzele.

- La fel, zambi ea scurt, dar oarecum distanta. Ohh, daca asta crezi despre mine, ar trebui s-o cunosti pe Bella, rase ea dulce.

- Nu știu cine e Bella și nu sunt sigur că aș avea nevoie pe moment, să cunosc și pe altcineva. Poate mai târziu! își lasă ușor chipul într-o parte, părând un copilaș de câțiva anișori.

- Nu-ti doresti s-o cunosti nici mai tarziu..niciodata defapt, isi abtinu rasul sa nu para vreo descreierata sau asa ceva.

- E atât de groaznică? mărește ochii și își arcuiește ușor sprâncenele, apoi își strâmbă slab nasul.