Save the Unicorns

Da, si tu ai dreptate. Dar noi animalele vorbitoare avem personalitate umana recunoscuta. Ceea ce ne face persoane non-umane. Adica persoane-animale

-Mie tot a animal imi arati. N-ai cum sa ma convingi contrariul. Sorry!

-Cum vrei, oricum corecte sunt ambele variante. Fie ca imi spui animal vorbitor fie persoana-animal. Spun eu in timp ce continui sa galopez. Incep sa fredonez o melodie.

Eu ma tin bine de coama ei sa nu cad si-o ascult cum fredoneaza, in timp ce admir peisajul.

Dupa 10 minute de galop se vedea in fata noastra in departare primele blocuri ale capitalei.

-Aproape am ajuns, ha? Te poti opri acum. Cred ca ma descurc sa merg si pe jos.

Chiar nu vrei sa te duc pana in Centru calare? Il intreb eu.

-N-as vrea sa te incomodez prea mult. Poate sunt prea greu pentru tine.

-Greu pentru mine? HA HA HA. Stramosii mei au carat cavaleri cu armuri si arme care practic le dubla greutatea cavalerilor si in spate trageau cate un aliniament de 5 tunuri.

-Scuze! Scuze! Nu ma prea pricep la animale. Iar tu pari foarte fragila. Imi pare rau ca am crezut ca nu te descurci.

-Da, asa este. Par dar nu sunt slaba. Dar iti multumesc foarte mult pentru grija pe care mi-o porti.

-Hehe...Chiar nu e nevoie sa-mi multumesti.

Ah despre mine. Ce-i drept sunt un unicorn cu caracteristici de cai de la rasa Andaluze. Am doar 550 kg. Spre deosebire de unicornii puternici care au intre 800 si 1200 kg greutate.
Cu toate ca am doar 550 kg, puterea mea de tractiune si de suportare a greutatii pe spate, este egala cu a cailor desi par probabil pe jumate ponei.

-Oh! Deci esti chiar puternica! Atunci du-ma tu asa pana in centru orasului.

Continui sa il duc in spate pana in centrul orasului.

Cand ajunge, eu cobor din spatele si privesc in jur cu atentie.
-Hmmm...Dragut loc.

Era o piațetă de promenadă in forma de cerc. In jur blocuri cu magazine la parter. Din piațetă porneau in toate direcțiile 8 bulevarde de o frumusețe rara. Scuaruri cu diverse flori. Unul dintre bulevarde avea trandafiri, altul orhidee, altul margarete, etc.

Privesc atent in jur si incep sa ma plimb pe bulevarde, admirandu-le frumusetea naturala.

-Fiecare bulevard are numele florii din scuaruri. Bulevardul Trandafirilor e unul dintre principale. Tocmai hat in capăt se afla un deal pe care urci si in vârful dealului e palatul regal.

Ma opresc, uitandu-ma la ea apoi ma uit catre locul unde e palatul, ducandu-mi mana la frunte.
-I see. Pai hai sa mergem!
Pornesc imediat pe bulevardul trandafirilor catre palat, cu zambetul pe buze.

De data asta mergeam pe lângă el.

-La palat e familia regala a zânelor. Spun eu apoi ii povestesc despre familia regala.

-Dar azi si toata săptămâna e imposibil sa ii vezi. Sunt plecați intr-o delegație oficiala, chestii diplomatice.
Dar palatul e deschis turiștilor.

Eu ma imbufnez cand aud ca familia regala e plecata, dar imediat apoi zambetul imi revine pe chip si inaintez catre palat foarte vesel si fara nicio grija.
-Pai daca e totusi deschis vizitatorilor, ma bucur! Cel putin nu voi fi nevoit sa intru prin efractie. Ar fi fost prea mult de munca oricum.

Eu încep sa rad scoțând un nechezat mai drăgălaș.

Ma opresc brusc si ma uit spre ea, vizibil confuz cand o aud razand.
-Ce e asa amuzant?

-Faptul ca aveai de gand sa intri prin efractie. Cu ce scop totusi?