Ora de magie

-Ma bucur nespus de mult ca accepti. Spuse Josephine. Apoi ii cere lui Selene sa pregateasca cazanul pentru potiune. Selene il pregati imediat si puse apa in el. Puse apoi ceaunul pe lemne de conifere si eu dau foc lemnelor cu ajutorul elementului meu foc. In timp ce apa clocotea Josephine, Selene si Katrina incepura o incantatie si adaugara pe rand diverse ingrediente: Aripi de liliac, ochi e broasca, solzi de dragon, gheare de grifon, par din coama de sfinx, radacina de matraguna, radacina de lalele albe, radacina de lalele negre, radacina de lalele galbene, cozi de salamandra si alge culese in nopti de luna plina direct din mare.
La un moment dat ne da sticluta cu potiunea micsorarii. Eu beau prima din potiune. Devenind atat de mica incat puteam sta in picioare pe unghia de pe degetul aratator al matusii. Aveam sub 1 cm inaltime.
Randul tau Cristina. Spuse Josephine.

Fara sa mai zic ceva beau potiune micsorandu-ma si eu ca si Sanara

Katrina o lua pe deget pe Cristina. Cristina putea vedea in detaliu unghia vopsita cu oja rosie a lui Katrina. Selene veni cu o seringa cu ac si ne baga acul in gurile noastre micute, injectand o potiune pe care noi o bem. Acela era antidotul universal. Avea efect asupra tuturor potiunilor de tip caructus cu exceptia potiunii micsorarii si a potiunii maririi. Apoi cele 3 zane continuau sa se invarta in jurul ceaunului cu noi stand pe unghiile a 2 dintre ele. Apoi stinsera focul de la ceaun si vreo ora tot se invartira asa rostind vraja. La un moment dat ne aruncara si pe noi in ceaun. Datorita dimensiunilor mici era ca si cum am inota intr-un lac imens de culoare verde. De indata ce am fost adaugate in potiune, matusa josephine baga un bat imens in potiune incepand sa invarta in timp ce Selene si Katrina isi luara zborul si zburau in cerc deasupra ceaunului. Toate 3 zanele rostind in continuare vraja. Potiunea incepu sa isi schimbe culoarea intr-un rosu aprins. La un moment dat, cele 3 zane adaugara fiecare cate 3 pumni de praf de zana de pe aripile lor. Praf care ne stropi si pe noi dar fara nici un efect asupra noastra fiindca bausem antidotul. Eu ma abtin cat pot dar nu reusesc si stranut. Iau putin aer si ma duc apoi spre fundul ceaunului. Revin apoi la suprafata.
-Ei bine si acum vine partea interesanta. Spuse Selene.
-Katrina, vreau ca tu sa te transformi in lava incinsa si sa inconjori cazanul dar sa ai grija sa le protejezi pe Sanara si Cristina in acelasi timp. Sanara acum rugamintea mea e sa te transformi intr-o picatura de apa. Eu fac cum mi se spune si de indata ce sunt transformata in picatura de apa, matusa Josephine incepu sa amestece iar in potiune. Katrina se transforma in lava incinsa, incingand cazanul dar cum eu eram zana eu nu pateam nimic. Totusi Katrina avea grija ca in zona unde era Cristina, potiunea sa fie mai rece.

Stateam in aceea potiune incercand sa ma gandesc la ceva pentru a nu ma plictisi asteptand sa pot reveni la marimea mea normala

Dupa catea minute, cand matusa Josephine facu un semn, eu ma adun si imi revin la forma de zana, Matusa Selene luara apoi cate un polonic de potiune si in fiecare polonic fusesem cae una din noi . Ne bagara in 2 sticlute. Cate una in fiecare sticluta.
-Va trebui sa stati asa o ora ca sa se finalizeze potiunea. Abia apoi putem scoate din ingrediente. Spuse Selene.

Neavand ce face si stiind ca trebuia sa astept acolo o ora am inceput sa fredonez in minte o melodie

-Nu va faceti griji. O sa incepeti sa va topiti in potiune si potiunea isi va schimba culoarea. Dar dupa ce potiunea isi va schimba culoarea, antidoul din voi o sa inceapa sa isi faca efectul si veti reveni inapoi insa tot asa micute. Spuse matusa Selene. Apoi pleca. Noi incet incet incepem sa ne topim in potiune.

-Asta chiar nu am mai facut pana acum

-Tocmai asta e magia. mie imi place sa fiu folosita ca ingredient in potiuni. Si ei bine inainte zanele cand faceau astfel de potiuni ucideau si foloseau corpurile de la alte zane sau vrajitoare ca ingrediente. Ei bine, asta pana acum 500 de ani cand matusa Josephine a implinit 21 de ani. Ea a descoperit secretul si anume faptul ca persoanele pot fi folosite ca ingrediente in potiuni fara a fi ucise sau a pati ceva. Spun eu. In curand ne topiram de tot in potiune si prima data, sticla in care eram eu se colora in rosu. Sticla in care era Cristina se colora mai incet in rosu. Chiar daca ne topisem in potiune, puteam vedea si auzi in jurul nostru.
In camera intra Katrina. Se parea ca e nerabdatoare sa vada ce efect va avea potiunea. Pune mana pe sticla in care eram eu fiindca acea potiune deja se terminase si findca nu ma vede crezuse ca matusa ma scosese deja. Desface dopul de la sticluta si da putina potiune pe gat. Din nefericire si eu pic prin esofagul surorii mele impreuna cu gura de potiune pe care o inghitise si ajung in stomac apoi intru in circuitul sangvin. Si observ cum au loc modificari la nivel celular, datorate potiunii.

Cristina vazu ceea ce facuse Katrina,dar nu banuia ca ceva s-ar fi intamplat.

Katrina incepu sa se transfome. Se transforma intr-un dragon cu 3 capete.

Ramase impresionata cand vazu transformarea Katrinei

Katrina:

Acum eram un dragon urias cu 3 capete. Cristina mi se parea destul de mica. Si ca sa fac o gluma, o iau pe Cristina cu ghearele fiindca degetele ar fi fost prea puternice pentru trupul ei, si o duc la gura mea, Si ii spun:
-Stii a-si putea sa te folosesc pe post de scobitoare vie. Apoi rad.

-Nu as fi buna pe post de scobitoare ca as ramane pe acolo printre dinti

-Glumeam si eu un pic.

-Stiu,dar revenind unde este Sanara?

-Pai nu mai era in potiune cand am baut-o eu. Tu nu ai observat? Nu a scos-o una din matusi mai devreme?

-Nu a mai venit nici una dintre ele

-Upsy. Inseamna ca probabil cand am baut potiunea, am baut-o si pe Sanara care era inca lichida.

-Si e vreo posibiltate sa pateasca ceva?

-Nu exista nici un risc sa pateasca ceva. Probabil acum este deja in circuitul sangvin, fiind mult mai mica decat o picatura de sange. Chestia e ca o pot lasa acolo oricat doresc si pot sa o scot oricand doresc, folosindu-ma doar de o seringa si comunicand cu ea, sa ma intep exact in vena in care este ea.
Dar de comunicat cu ea pot comunica abia dupa ce isi revine la forma solida, si cred ca va fi mica precum o celula alba.

-Si ca tot veni vorba de asta eu cand voi reveni la forma mea

-Pai cam in cateva secunde. Da eu tot mare voi fi pentru tine atata timp cat sunt un dragon urias.

-Sincer nu imi prea pasa de asta pentru ca oricum nu as avea de ce sa imi fie frica

-Da, pentru ca eu sunt cuminte. Nu as ucide pe nimeni. Dar daca as fi provocata as fi in stare sa il fac celui care m-a provocat sa isi doreasca sa nu ma fi intalnit vreodata.