Timp oprit.

Theodora ofta, plimbandu-se absenta prin asa-zisul Hau al Vremii. Se intamplasera destul de multe in ultimul timp in viata ei. Intalnise un demon puternic care parea sa o placa, si caruia ea ii raspundea in acelasi mod, desi nu o simtea. Insa ce nu facea ea pentru o pozitie mai buna in lumea intunericului...

Avea acea privire profunda, verzie, indreptata spre imprejurimi in timp ce se plimba de unul singur. La un moment dat zari in indepartare o blonda, dar nu zise nimic, continuand sa se apropie. Isi trece o mana prin parul cafeniu si abia cand ajunge aproape de aceasta glasuieste, pe vocea sa imbatatoare, incredibil de calda:
- Buna ziua, saluta el politicos si-si inclina capul in semn de respect.

Stef: http://data.whicdn.com/images/43366631/tumblr_mdj8lqFCJJ1ql1ehdo1_500_large.jpg

Theodora era complet absenta, nevazand si neauzind nimic ce se intampla in jurul ei. Se gandea doar la planul in care se bagase, plan de care era mandra, dar care nu ii aducea inca satisfactia dorita. Oricum, fu scoasa din aceasta stare numai de o voce joasa, foarte calda. Se intoarse usor si il privi pe tanar; era foarte frumos, asta era simplu de observat.
- Oh, zise ea, clatinand usor din cap. Buna...

- Stefan Loockwood, la dispozitia dumneavoastra, adauga, pe aceasi voce moale, fina, politicoasa, fiind respectuos asa cum fusese invatat de mic copil.

Theodora zambi foarte usor, uitandu-se la chipul tanarului necunoscut.
- Theodora Saver, raspunse ea. Esti prea cuminte, prea galant... Lasa-ma sa ghicesc. Inger?

- Este oare atat de evident? intreba zambind inocent, in coltul gurii, un zambet care era in acelasi timp irezistibil, era imposibil sa nu-ti placa - orb trebuia sa fii ca sa nu-ti dai seama ca zambet superb are acesta.

Theodora ramase deodata surprinsa, oarecum captivata de zambetul lui superb.
- Oarecum, zambi ea. Cand petreci atat de mult timp in Iad, incepi sa realizezi anumite lucruri.

- Da, probabil ca asa este, aproba acesta cu capul, ducandu-si mainile la spate si privind-o.

Ivana aproba incet din cap. Prezenta tanarului era incantatoare, insa nu putea sa il retina mai mult decat ar fi vrut el.
- Pai, a fost o placere sa te cunosc, zise ea, pe punctul de a pleca.

O priveste fix cu ochii sai verzi, fara oculisuri.
- Sunt o companie atat de proasta? intreba, pe un ton glumet.

Theodora se opri si il privi, ridicand usor din spranceana si zambind sincer.
- Nu, nu... deloc, spuse ea, clatinand din cap. Nu voiam sa te retin.

- Nu am nimic de facut asa ca...ridica usor din umeri, zambindu-i. Ce zici ce o plimare? ii propune intinzand mana catre aceasta.

La inceput, Theodora ii privi mana cu suspiciune, insa apoi o apuca usor.
- Mi-ar face placere, zambi ea sincer. I se parea fermecatoare prezenta tanarului, deci de ce nu...

Mana lui Stefan era calda, fina, "demna" de un inger. Isi pastra zambetul si incepu sa paseasca usor.

Mana Theodorei era fina, insa rece ca gheata. Nu la fel ca a vampirilor, dar nu departe. Nu se gandise ea niciodata ca avea sa se plimbe cu un inger, insa iat-o...
- Si...? Cum e in Rai? intreba ea.

- Cum e in Rai? repeta el intrebarea, privind-o cu coada ochiului. Linistitor, da spre plictiseala ca sa fiu sincer, ridica din umeri. Nu sunt genul de inger care si-a petrecut prea mult timp acolo, mai mult am stat pe Pamant.

Theodora zambi usor, aproband din cap.
- Pamantul va fii mereu cel mai interesant, zise ea, ridicand din umeri.

- Nu te contrazic caci... nu am vizitat chiar toate locurile posibile ca sa zic ca am intalnit un loc mai interesant, ingana acesta pe vocea sa la fel de atragatoare.

Theodora il privi atenta. Ochii lui verzi o atrageau, vocea o imbia chiar mai mult. Si pe moment, ramase chiar vrajita, fara sa spuna nimic.

- Dar in Iad cum este? o intreaba in cele din urma, pe o sonoritate joasa, blanda.

Theodora isi drese glasul si se uita inainte, realizand ca se holbase pana atunci.
- Este... interesant, raspunse ea. E suferinta, dar nu numai...

- Am fost o data, cu mult timp in urma, acolo, murmura uitandu-se drept in fata, lasand o urma de mister prin vorbele sale.

Theodora ridica o spranceana si chicoti, nevenindu-i sa creada.
- Un inger? intreba ea incet, privindu-l cu coada ochiului. In Iad? Pot sa te intreb cum s-a intamplat?

ooc: vezi ca ai scris Ivana, era Theodora
bic:

- E foarte simplu. A fost perioada in care am stat in Rai, ocupandu-ma de diverse lucruri... si s-a intamplat o confuzie. Un suflet ce trebuia sa ajunga la noi, a ajuns la voi...si a trebuit sa ma duc in Iad dupa el.

Theodora il asculta atenta, dupa care zambi putin.
- O confuzie..., aproba ea din cap. Sau vreo manareala a cuiva de la noi. Se intampla destul de des.