Timp oprit.

Isi duce mainile la spate zambind finut in timp ce privirea sa verzuie, profunda se opreste asupra ei.
- Probabil tu te intelegi bine cu el.

Theodora il privi dintr-o data. Parca se simtea atat de rau, atat de dezgustata de ceea ce facuse.
- Eh, murmura ea, ridicand din umeri. Nu pot sa zic asta...

Doar aproba usor cu capul si nu mai zise nimic in legatura cu asta... la urma urmei nu era treaba lui si nu era genul lui Stefan sa se bage unde nu-i fierbe oala.

Theodora clatina din cap si trase aer in piept.
- Oricum, zic sa schimbam subiectul. Nu sunt atat de pasionata de topicul Seth, zise ea cu o usoara urma de zambet pe buze.

- Sunt de acord, aproba castiniul cu un zambet slab pe buzele sale carnoase. Putem vorbi despre orice doresti tu!

Theodora aproba usor din cap.
- Despre Rai, spuse ea, uitandu-se la apusul mirific de la suprafata apei. Nu pot intra acolo, deci sunt curioasa.

- Ok, daca pe tine te intereseaza subiectul asta... aproba zambind bland. Pune-mi intrebari si eu am sa-ti raspund.

Blonda zambi si ridica usor din umeri.
- Nu stiu..., mormai ea. Pur si simplu cum e. Ti-am zis, eu nu as putea intra.

- Pai, cum sa-l descriu eu...e un loc unde orice fel de persoana isi gaseste pacea, linistita si se simte intr-o permanenta stare de bine. Uneori binele asta poate fi exagerat!

Theodora chicoti, ridicand usor o spranceana.
- Rau exagerat, de asta am mai auzit. Am si vazut, se intampla in fiecare zi in Iad. Dar de bine exagerat chiar nu mi-a mai spus nimeni pana acum.

- Ei bine, ai auzit-o de la mine...unii ingeri parca prea exagereaza, sunt infioratori de draguti, se incrunta el.

Blonda chicoti, clatinand usor din cap.
- Mi-i si imaginez, zise ea, niste imagini absolut bizare si amuzante aparandu-i in minte.

- Sincer devin insuportabili cu amabilitatea lor dubioasa, clatina Stef din cap.

Theodora chicoti. Intr-un moment de neatentie insa, se impiedica si se agata de tricoul lui Stefan, ca sa nu cada.

Mareste ochii, ducandu-si parca instinctiv un brat in jurul ei ca s-o sustina.
- Esti bine? o intreba rapid, repunand-o pe picioare.

Theodora se intoarse cumva, sau bratul lui o intoarse, si se pomeni fata in fata cu el, pieptul ei lipit de al lui. Era surprinsa de aceasta apropiere, insa surprinsa destul de placut, desi stanjenita. O mana a ei era agatata de maneca jachetei lui, iar cealalta ii ramasese pe piept. Il privi timida in ochi si clatina din cap.
- Sunt... Sunt bine, murmura ea, parca vrajita dintr-o data.

- E ...bine ca n-ai cazut, isi cauta el cuvintele, privind-o fix in ochi cu irisii sai verzui, hipnotici.

Blonda ramase exact in aceeasi pozitie, privindu-l hipnotizata de ochii lui, chipul lui, statura...
- Da, e... Multumesc, se balbai ea.

- Cu...placere, reusi el sa zica afisand un zambet pana la urma.

Blonda nu zambi insa. Buzele ei ramasera departate, dar niciun sunet nu iesi. Era hipnotizata si nu putea intelege de ce. Demonii puteau vraji de obicei, dar acum era invers.

Vru sa zica ceva, dar prinvind-o isi pierdu absolut orice idee, ca si cum mintea sa era goala, sau mai bine zis furata.

Ochii Theodorei coborara de la ochii sai superbi pana la buzele lui masculine care o atrageau mai mult ca oricand, cerandu-i parca sa le sarute.

Bratul sau inca o inconjura, stand usor incordat, in timp ce acesta o privea parca fascinat.

Theodora se ridica foarte usor pe varfuri, buzele lor se apropiara, insa nu indrazni sa il sarute. Daca el nu voia asta? Ea nu avea niciodata incredere in ea insasi, motiv pentru care nu incepea niciodata ceva.

Isi trecu degetele lungi bland prin parul ei, dand o suvita de-a ei dupa ureche, atingandu-si bland, suav buzele de ale ei.