Timp oprit.

Theodora aproape se simti vinovata de atitudinea ei fata de Seth, desi nu avea de ce. Privi chipul frumos al lui Stefan cu coada ochiului, dar nu spuse nimic. Se vedea ca cei doi aveau o istorie.

- Ce...coincidenta, murmura Stef afisand un zambet ca sa-i arate ca nu-l deranjeaza in vreun fel prezenta lui, desi nu era asa.
- Da, chiar asa, isi pastra Seth zambetul, ciufulindu-si parul.

Theodora ii privi scurt pe amandoi, dupa care se apropie mai mult de demon. Se lipi 'accidental' de el, si ii puse o mana pe piept.
- Deci Seth... Pe unde ai umblat in ultimul timp? Mi-ai lipsit, zise ea, cu o voce calda, pasionala.

Stefan nu comenta nimic, ce era intre ei doi...ei bine, era treaba lor.
Seth ridica o spranceana la aproapierea acesteia, insa n-o respinse in vreun fel.
- Am fost aici, pe acolo, raspunde el evaziv. Am avut grija de Sylvia.

Theodora isi dadu parul lung si blond de pe umar, din nou cat mai sexy cu putinta.
- Din nou Sylvia, zise ea. Esti sigur ca esti doar protectorul ei si nu ati ajuns mai mult de atat? intreba ea, dintr-o data interesata.

Seth incepu sa rada cand o auzi, cu multa pofta.
- Bineinteles ca nu, e doar o pustoaica rasfatata de care trebuie sa am grija, asa cum i-am promis tatalui ei pe patul de moarte.

Un zambet larg aparu pe chipul Theodorei cand auzi asta. Insemna ca avea cale libera catre inima, sau mai bine zis catre puterea lui Seth.
- E bine de stiut, zise ea lingandu-si buzele, in timp ce se departa putin de el.

Zambeste scurt, viclean in coltul gurii, insa fara sa mai zica si altceva.

Ivana zambi siret catre Seth, dupa care privi inapoi la Stefan.
- Vad ca voi doi va cunoasteti destul de bine, zise ea, ridicand o spranceana. Pot sa intreb ce s-a intamplat in trecut intre voi?
Era curioasa. Poate avea sa o ajute vreo informatie primita de la cei doi.

- Nimic interesant, isi flutura Seth incheietura. A trebui sa lucram impreuna de cateva ori...si ne-am "placut" atat de mult incat a inceput un mini-razboi intre noi doi.

Theodora aproape isi roti ochii. Ironiile lui Seth nu mai erau amuzante, erau chiar iritante cand vorbea asa despre Stefan, care parea o persoana absolut decenta.
- Inteleg, zise ea, dupa care ranji, venindu-i o idee. Anyway... Cine vine la lac? intreba ea cu un zambet siret pe buze.

- I'm in, bring it on, baby, ridica Seth din sprancene pe un ton jucaus.
Stefan ramane un pic pe ganduri, iar in cele din urma zice:
- Cred ca e mai bine sa ma retrag...

Theodora inghiti in sec. Nu stia de ce, dar parca nu voia ca Stefan sa plec. Dar trebuia sa isi dea seama ca propunerea ei nu va fi foarte apreciata de un inger.
- Deja? Imi pare rau sa aud asta, spuse ea. Oricum, mi-a facut placere sa te cunosc.

- Asemeni, murmura plecandu-si respectuos capul. Sper sa ne mai revedem, mai adauga, dupa care pleca cu pasi hotarati.
- Oh, Doamne, ma uraste atat de mult...ingana Seth privind in urma lui.

Theodora se simti dintr-o data dezamagita ca Stefan ii refuzase invitatia. Insa Seth era acolo, iar ea avea un scop precis. Zambi fermecator si ii puse din nou o mana pe piept.
- Eh, cui ii pasa, zise ea. Acum suntem noi doi... si lacul.

- Sa mergem atunci, doamna mea, zambeste el la fel de fermecator, prinzandu-i mana intr-a sa.

Theodora ii arunca un zambet strengar si se smulse din stransoarea lui.
- Va trebui sa ma prinzi mai intai, chicoti ea, luand-o la fuga peste camp, catre lac.

- Oh, asta va fi cel putin interesant...ranji si fugi imediat dupa blondina.

Jocul ar fi amuzat-o pe Theodora daca tanarul nu ar fi fost Seth, ci altcineva. Poate chiar Stefan, parea un baiat bun. Insa deocamdata, trebuie sa isi joace rolul. Chicoti, apropiindu-se mai mult de lac.

Continua sa se tina de ea, insa de la distanta. Ar fi fost prea plictisitor s-o prinda asa repede.

Curand, Theodora ajunse la lac si alerga din ce in ce mai incet, atat cat sa il lase pe Seth sa o prinda. Desi probabil i-ar fi fost destul de usor si daca ea alerga in acelasi ritm.

- M-ai lasat sa te prind, murmura intr-o soapta suava, puanandu-si mainile pe talia ei.

Theodora zambi, punandu-si mainile peste ale lui.
- A fost chiar atat de evident? murmura ea, intorcandu-si chipul catre el, dar doar putin.

- Da, a fost, aproba el zambind vag. Oricum te prindeam, dar e bine si asa!

Theodora chicoti dulce, dupa care isi lasa capul usor pe umarul lui. Mainile ei ramasera peste ale lui, care atinsera o portiune de piele. Ranji usor pentru ea, dupa care se uita catre lac.
- Am chef de o baie, zise ea, cu subinteles.