Un dulap mai putin obisnuit

Atrasa de locuri neobisnuite, incep sa fac planuri pentru Narnia. Asa ca imi impachetez cateva lucruri intr-un rucsac si doua cristale pe care le bag in buzunarul ascuns al rochiei mele. Imi iau zborul, oprindu-ma mai intai la o biblioteca pentru a procura o carte. Tot plimbandu-ma prin vasta biblioteca dau peste un dulap vechi, aflat la ultimul etaj.
Parea antic. Deschid usa, negasind nimic.
Ma intorc sa inapoiez cartea luata de saptamana trecuta, cand incep sa aud niste zgomote ciudate.




off:sper ca e bun subiectul!

-Hei, ajutor. Sunt prinsa aici. Sunt blocata aici. Se auzi din dulapul cu carti dar nu de undeva din dulap ci din interiorul unei carti ce era in dulap. Carte care parea obisnuita, fara sa aibe nimic prins intre filele ei.

Aceleasi zgomote si incep sa ma plimb, incercand sa gasesc locul.
Pe masura ce mergeam zgomotele se intensificau. Merg la etaj unde era vechiul dulap si fac o vraja.
In sfarsit reusesc sa vad un raft cu carti, iar zgomotul devenea si mai strident. Deschid toate cartile si dau peste una ce parea incuiata. Folosesc aceasi vraja de dezlegare si o zana isi facu aparitia dintre foile ei.

-Multumesc ca m-ai salvat. Eram prinsa ca imagine in carte. Cartea asta se pare ca e de magie neagra si te inghite. Nu e de mirare de ce e incuoata atat de bine si se afla in sectorul interzis.

-Nu ai de ce. Ma bucur ca esti teafara, altfel ramaneai prizoniera.
Dulapul asta functioneaza ca si portal. Vrei sa vii cu mine in Narnia?

-Desigur mi-ar face placere. Dar am o dorinta inainte. Ma transformi intr-un inel, daca te rog frumos? Ti-ar palce sa ai un inel fluture pe deget?

-Sigur, daca asta vrei.
Dupa ce o transform, asez inelul pe degetul mijlociu si deschid usa dulapului, care parea de doua ori mai mare.
In dulap dau peste carti, pergamente si ma impiedic de o cutie, cazand pe un pat de frunze multicolore. Ma uit si vad ca inelul e acolo.
-Sanara, esti bine?

-Da, sunt bine. Pune-ma inapoi pe degetul tau. Ii spun eu.
-Stii, mereu ma intreb cum e posibil ca magia de transformare nu poate afecta simturile principale: vazul si auzul si nu afecteaza nici vorbitul.

-Ma bucur. Asta ramane un mister.
Ma intreb daca gasim fauni si ma plimb admirand peisajul.

-Intradevar. Si cred ca unele mistere trebuie sa ramana mistere.
Cat despre fauni ar trebui sa gasim. Spun eu in timp ce ma uitam la chipul ei urias. Chipul ei mi se parea urias, avand in vedere ca acum eram doar un mic inel pe degetul ei. Si nu doar asta ci totul in jur parea o lume a uriasilor pentru mine.

Tot mergand, ne indreptam spre o alee unde intalnim un centaur. Mai exact un copil.
Se ascunsese dupa un pom curios sa vada chip strain.

-E prima data cand vad centaur copil.

Ma indrept spre el incercand sa nu il sperii, apoi ma opresc in mijloc.
Cand vede ca nu e nici un pericol vine cu pasi nesiguri, spre noi.
-Sunt Arya, tu?
-Tiba. Ce esti?
-Sunt o zana.

Eu fiind inel eram tacuta. preferam sa ascult conversatia fara sa ma bag in seama.

-Dar credeam ca zanele sunt foarte mici.
-Ma pot micsora dupa bunul plac, desi cred ca exista si anumite zane, care raman micute.
-Cum ai ajuns aici?
-Am gasit o usa secreta si am pasit inauntru, venind aici.
-Vrei sa vezi satul meu?
-Sigur si pornim dupa el.

-Totusi, daca l-ai ruga frumos, nu te-ar primi pe spatele sau? O intreb eu pe Arya. Sau poate find inca pui ti-ar fi teama ca nu poate fi inca calarit? -Stii, nu am mai vazut pe nimeni calarind n cnetaur pana acum dar in privinta unicornilor, ei pot fi calariti abia de la varsta adulta de 2 ani. Iar centaurii cand ajung la varsta adulta au infatisarea unui om de 16 ani. Totusi nu prea am vazut centauri si nu stiu nimic de ei, nu stiu cat de reede evolueazacadevarat. Adica ar putea evolua lent sa ajunga la maturitate la 18 ani sau ar putea evolua rapid si sa arate sa zicem de 18 ani la 1 an si 8 luni sau de 21 ani la 2 ani si 1 luna.

Ascult ce are de spus Sanara si il intreb pe baiat cat de departe e satul.
-E ceva de mers, dar nu iti fa griji. Te pot duce in spinare.
-Multumesc si ma asez.
-Tine-te bine si incepe sa galopeze.
Padurea parea atat de tacuta, dar pomii isi leganau crengile, vorbind intre ei si dandu-se la o parte cand drumul se ingusta.

-Si Arya, dupa rochie as spune ca esti printesa. Am dreptate?

-Esti pe aproape. E adevarat, fac parte dintr-o familie de nobili, de unde vin.
Dupa o bucata de mers am ajuns intr-un sat micut locuit numai de centauri. La intrarea in sat cobor de pe spatele baiatului si ii multumesc.
Cateva capete curioase ma priveau curioasa. Copilul alerga spre mama sa care venea incet.

-Oau! E frumos aici. Spun eu. Si eram convinsa ca daor Arya ma putea auzi ce spun. Apropo sa stii ca ai niste degete bine lucrate si pielea foarte fina. Ador degetele tale, mai ales cel pe care sunt acum. Canti cumva la pian?

-Da, am cantat o perioada. Iar acum incerc chitara.
Daca vrei sa revii la forma ta initiala si sa interactionezi cu satenii, pot dezlega vraja.

-Desigur, multumesc. Spun eu.

O readuc la forma ei initiala, iar centaurii se dau un pic inapoi speriati.
-Si ea zana? intreaba baiatul.
-Desigur.

-Ma numesc Sanara si sunt printesa Fairytopiei. Aveti un sat frumos totusi cred ca poate i-ar trebui ceva imbunatatiri. Cum ar fi un hipodrom modern. Spun eu si scot bagheta magica indreptand-o spre un eren viran si acolo aparu un hipodrom.

-Fairytopia? rosti un barbat. Unde vine asta?
-E o planeta, mai degraba, ii raspund. Exista portaluri care ne pot face legaturi cu alte lumi, cum e Narnia.
Arucand o privire, vad si cateva case arse, unele prabusite? Ma incrunt la vederea lor si intreb:
-Va ataca cineva aici?
-Da, o vrajitoare malefica, acum trei zile, a fost ultimul atac.