Un dulap mai putin obisnuit

-Trebuie sa ii ajutam. Spun eu.
Din spatele meu se auzi o voce dulceaga si malefica.
-Nu te grabi prntes-o. Se pare ca te-am luat prin surprindere Ai picat drpet in capcana mea.
Eu imi intorc fata spre directia de unde se auzi vocea si scot bagheta parand o vraja ce tocmai mi-o trimisese si continuam lupta vrajitoarea parand insa prea buna. Apoi imi trimisese un cercde vraj, smecerie pe care eu habar nu o avusesem si incercand sa ma feresc de vraji, una totusi ma lovi, si imi pierd cunostinta pentru cateva clipe apoi cand imi reven ma simteam ciudat.
-Ce, ce s-a intamplat? Intreb eu. Vrajitoarea incepu sa rada malefic: -Oricum niciodata nu te-am considerat mai buna decat o carpa. Locul tau e in cafenele. Apoi rase malefic si pleca. Acum eram o rochie de ospatarita.

Unde disparuse Sanara? Incep sa o caut pana observ un material ciudat plutind.
Arunc o vraja asupra ei si Sanara, revine la normal. Parea furioasa si cred ca stiu de ce.
-Hai sa ii ajutam cu casele. Apoi vom gasi si vrajitoarea care a facut pagubele.

-Bine. Eu ma ocup de reparatul caselor tu vei putea cauta vrajitoarea. Spun eu. Apoi imi iau bagheta si fac o vraja care repara casele.

-Bine atunci.
Dr cand dau sa plec, un grup de centauri insista sa mi se alature, pentru a lupta cu vrajitoarea.
-E si lupta noastra! vorbi unul din ei.
-Bine atunci, urmati-ma!
Am inaintat prin satuc, urmata de sase centauri, pana am dat de intrarea intr-o padure fermecata. Aici intunericul domnea pretutindeni, iar aerul incarcat, facandu-i pe unii din centauri sa se agite.

Dupa ce reparasem casele, ma ocup si de reparatul celorlalte pagube.

Am scos un glob micut pe care l-am facut sa lumineze. Acum pareau ceva mai linistiti centaurii si inaintam, pana cand unul exclama ca vede ceva.
Mai departe, in nord se observa un castel neobisnuit de alb. Probabil ca acolo era si vrajitoarea cea rea.

Dupa ce terminasem de reparat pagubele ma duc sa o caut pe Arya.

Brusc peisajul mohorat disparu din fata ochilor si incepusem sa inaintam prin zapada pana la castel.
Auzeam cum urla crivatul si m-am oprit ca sa vad pe ce poteca sa o iau, dar zapada ravasita de vant, acoperise tot.
-Pe aici, zice un centaur, aratand spre un drum mai mic.
-Hai sa incercam si urmam poteca ingusta.

-Bine. Spun eu si o urmez pe Arya pe poteca ingusta.

Se pare ca aveam un ghinion cat casa, caci la terminarea potecii, incepea un pod, dar care era rupt.
Acest pod parea singura optiune ca sa ne putem continua drumul.
-Sanara, po-ti face ceva? O vraja?

-Dar de ce sa nu ne folosim aripile?

-Pai centaurii nu pot zbura.
Si ca sa-i facem sa leviteze, ar insemna sa ne consumam toata energia.
Unul din centauri apuca franghia rupta ce tinea podul si o leaga de un copac.
-Crezi ca rezista?

Ma indoiesc. Tine sa traversez eu sau Arya dar sa traverseze un centaur, nu prea tine.

-Atunci poate merge asta si scot un cristal de gheata pe care il tin in maini si incep sa zic diferite incantatii ca sa-l aprind. Incet, incet, cristalul incepuse sa straluceasca.

Si asta ar trebui sa ne teleporteze?

-Da si cristalul incepu sa formeze o usa ceva mai mare decat un copil sicontinua sa creasca.
Pe aici putem intra ca sa ne continuam drumul.

-Bine. Spun eu si intru prima.

Am intrat si eu urmata de centauri. Un vartej s-a creat, apoi am cazut unii peste altii printr-o gaura, cazand in zapada. Cand ridic capul observ un sir de scari din gheata.Drumul spre castel incepea sa se deschida.

-E destul de misterios in aceasta zona. Spun eu.

-Asa e. Hai sa vedem unde duc scarile.
Cizmulitele mele rasunau pe scarile inghetate, iar in urma venea Sanara si centaurii.
Ne-am oprit la jumatatea scarii, pentru a ne odihni, apoi cand ajungem la capatul scarilor, dam de o usa dubla vrajita.
Era ciudat ca orice vraja incercam, usa nu se deschidea nici un milimetru.

Pai am o idee. Ce ar fi sa ma micsorez si sa intru in gaura cheii si sa incerc sa topesc mecanismul broastei?

-Okay, dar te rog ai grija. Cine stie ce dihanii stau la panda, in spatele usilor.

Ma micsorez si intru in gaura cheii. incep sa imi folosesc elemetul foc, topind metalul din care era alcatuita broasca usii. Apoi ies iarasi langa Arya.
-Acum ar trebui sa se deschida.

In curand usa se deschide datorita Sanarei si intram in castelul de gheata.
Am urcat alte scari, pana cand drumul ne-a fost taiat de cativa lupi, ursi polari si alte creaturi ce nu puteam sa le definesc.

Eu fac sa apara in mana mea o sfera de foc ce la inceput era rosie ca focul dar care incepu sa cazpete culoarea albastru-violet. Animalele se dadura inapoi incet apoi o rupsera la fuga.