Un dulap mai putin obisnuit

-Parca da dar nu inteleg de ce acea amintire imi pare destul de vaga.

-Fiindca a avut loc cu multi ani in urma.
Uite, vad cativa fauni venind spre noi.

Ii salut pe acei fauni.

Faunii incepura sa cante si sa topaie veseli.
Acum ca era liniste puteam sa intoarcem acasa, dar cativa locuitorii ne invitara sa exploram insulele singuratice.

-Eu zic sa mai ramanem sa vedem insulele. Ii spun eu.

-Bine si pornim spre palat cand dansul lua sfarsit.
Ajunsi acolo, am fost intampinati de noul conducator al Narniei, care se afla cu consilierii facand pregatiri pentru plecare.

Eu ramasesem tacuta. Incercam sa nu scot nici o vorba si doar sa astept.

Narnia, locul unde m-am nascut. Aici elfii sunt mereu primitori si pusi pe glume. Ce loc frumos, imi aminteste de vremurile bune pe cand mama si tata ma aduceau aici ca sa stau cu bunicii mei.

Inca dezbateau ce drum sa aleaga, pana l-am sugerat o calatorie pe mare spre insulele singuratice.
Se uitara unii la altii, apoi dadura din cap ca erau de acord.

Nu intelegeam ce se petrece acolo. vedeam niste fiinte magice uitandu-se unele la altele fara sa scoata nici o vorba. din tufisuri, ma taram langa un copac mai aproape de ei ca sa aud discutia, trebuia sa fac cumva sa nu ma vada, altfel as fi riscat multe.

Simt ceva miscandu-se si ma intorc cu capul spre tufisuri.

Eram in curtea palatului de fapt in gradina palatului din Narnia, pe langa tufisuri. Observ o nou venitacare inca nu ma observase asa ca pofitand de neantetia ei mastrecor laspatele ei si ii pun brusc mainile laochi apoi o invelesc cu aripile mele.
-Ghici cine-i! Spun eu pe o voce modificata ca de copil. Imi prefacusem voceasa vad daca ghiceste. Nu puteam riscasa imi folosesc vocea adevarata fiindca vocea mea era cunoscuta la tot poporul Fairytopiei chiar si cei pe care nu ii cunosteam eu personal ei ma puteau recunoaste de la televizor sau de la discursurile mele publice.

-Hei! Cine e acolo?

-Incearca sa ghicesti. Spun eu chicotind. Insa aici gresesc fiindca nu imi putueam controla si chicotitul. Chicotitul fiind fix acelasi. Oricine ar fi vazut vreo secventa la televizor transmisa de la banchetele regale, de la dineuri, ar fi putut cunoaste chicotitul printesei din prima.

Asun:

Intrasem intr-un dulap si am ajuns intr-o cu totul alta parte, despartindu-ma de Orion si incepand sa ma panichez pentru ca eram obisnuita ca el sa fie peste tot cu mine sa ma apere.

Zburam prin Narnia si o vad pe Asun putin dezorientata.
-Buna! Ce mai faci Asun? O intreb eu.

- Nu bine. Am cazut printr-un dulap si Orion probabil ma cauta...trebuie sa ajung inapoi la el.

-Un portal ascuns intr-un dulap. Aici te afli in Narnia, mai exact in provincia Telmar al regatului insular Narnia.

- Si cum ma pot intoarce inapoi?

-Din pacate portalul de intoarcere se afla in alta parte, mult mai departe de aici. Va fi o adevarata aventura sa ajungi la el.

- Bun. Atunci pica. Cum il fac pe el sa descopere portalul ?

-Va trebui sa descopere singur ca trbuie sa intre in dulap din pacate. Complicata situatia, nu?

Era gata sa se enerveze de situatie cand Orion pica pe langa ea cu picioarele in sus si o facu sa rada colorat.
- Situatie rezolvata. Mi-a venit cavalerul in armura. Esti bine?
- Mda..foarte amuzant..

-Acum nuramane decat sa porniti in aventura de a explora si apoi a iesi de aici.

- Nu e o mare aventura pentru noi la abilitatile pe care le avem. Nu, Ori? il lovi ea cu cotul si chicotii.
- As aprecia daca nu mi-ati spune Ori, Majestate, mormai el morocanos ca de obicedi.