Un dulap mai putin obisnuit

First topic message reminder :

Atrasa de locuri neobisnuite, incep sa fac planuri pentru Narnia. Asa ca imi impachetez cateva lucruri intr-un rucsac si doua cristale pe care le bag in buzunarul ascuns al rochiei mele. Imi iau zborul, oprindu-ma mai intai la o biblioteca pentru a procura o carte. Tot plimbandu-ma prin vasta biblioteca dau peste un dulap vechi, aflat la ultimul etaj.
Parea antic. Deschid usa, negasind nimic.
Ma intorc sa inapoiez cartea luata de saptamana trecuta, cand incep sa aud niste zgomote ciudate.




off:sper ca e bun subiectul!

-Ia te uita cine a sosit, se auzi o voce ca un ecou. Prietena mea, rochita fluturatoare o lua in batjocura pe Sanara.
Sanara se facu rosie ca parul si hotarata inainta pe mica scara, cautando din priviri.
-Stai, poate fi o capcana.

Ma oprisem si ma uitasem la Arya.
-Si ce sugerezi sa facem?

-Ah! Tocmai acum sunt in pana de idei.
Stau si ma gandesc o clipa apoi vad lustra.
-Arunca un fulger ceva spre lustra aia, ar trebui sa cada pe ea si sa o incetineasca putin.

-Bine. Spun eu si arunc o sageata de foc spre lustra respectiva. Lustra se desprinse din tavan si cazu peste vrajitoare la fix. Acum vrajitoarea parea imobilizata de un inel de metal.

-Cred ca e aceeasi vrajitoare care l-a ispitit pe regele Endmund oferindu-i dulciuri,facute din magie neagra.
Aceasta imi arunca o privire manioasa, apoi cand ma auzi pomenind de rege, vocea i se indulci, incercand sa ma ademeneasca. Era mai rea ca un sarpe.

-Deci se pare ca ai dreptate. Ei bine, aceasta vrajitoare ar trebui sa dispara. Si care e singura solutie sa faci sa dispara o vrajitoare? Arderea pe rug. -Deci... Spun eu si arunc o sfera de foc inspre vrajitoare. Vrand sa o ard de vie.

-O sabie incinsa ar merge mai degraba. Daca ii strapungi inima nu se mai reincarna, iar Narnia ar fi o lume mai sigura fara ea.
Arunc o privire in jur si observ o sabie acoperita de rune, in mainile unei statui. Incerc sa desprind sabia, dar mainile se inclesteaza pe ale mele.
-Ah! A impanzit castelul de capcane!
Dau cu piciorul si sparg capul statuii, apoi scap din stransoarea ei cu sabia in mana.
aceasta scoase un sunet metalic, apoi incepu sa se aprinda ca si cum ar fi fost facuta din foc pur.

-Ar trebui sa ai grija. Se pare ca sabia asta e sora lui Excalibur. Excalibur, era o sabie de lumina. Asta e o sabie de foc, un fel de Excalibur salbatica.

-Dar nu imi face nici rau. Parca straluceste de bucurie ca a fost scoasa din sfera de timp in care fusese inghetata.
Intr-adevar arde ca o torta, dar mai degraba parca imi mangaie pielea, decat sa o arda.
Arunc o privire spre vrajitoare.
-Deci? Ce facem cu ea?

-ucide-o. Ma intreb daca e adevarat ca in filme, dacapoti sa o faci sa dispara ca si cum n-ar fi existat. Sa o ucizi cu tot cu suflet iar toate vrajile ei, sa dispara ca si cum nu ar fi fot facute vreodata.

ooc: ti-am mai dat inca un mp.

Am ridicat sabia si aceasta scoase acelasi sunet. Vrajitoarea parca imi ghici gandurile, iar cand am apropiat sabia de ea, aceasta o opri cu mana, inghetand lama sabiei.
Insa sabia ii veni de hac si ii topi mana, apoi se infipse in pieptul sau ca si cum ar fi avut propia minte, vrajitoarea spargandu-se ca o oglinda. Cioburile se topira, iar sabia dupa ce am ridicato de la pamant isi schimba culoarea focului in albastru.
-Asta ce vrea sa mai insemne? ma intorc spre Sanara.

-Asta nu stiu. Nu am mai vazut asa ceva pana acum.

-Probabil ca sabia se inroseste atunci cand simte raul celor din jur. poate ca adevarata ei natura e albastra si latura salbatica se dezlantuie atunci cand e tinuta impotriva ei.
Ce ciudat, nu are nume, zic eu atingand taisul sabiei. O picatura de sange se prelinse pe lama acesteia facando sa scoata un sunet ce semana cu un strigat de bucurie, apoi litere incepura sa apara pe ea: "Sunt libera. De vrei sa imi afli numele, du-ma la elfi. Acolo il vei gasi".
Pe cine sa gasesc ma intrebam si cand am vrut sa o pun pe masuta, aceasta parea lipita de mana mea.
Brusc, incepu sa invarte prin aer, apoi o teaca aparu pe sabie, apoi se lipi de mijlocul meu.
-Ce sabie dragostoasa!

-Se pare ca te place si vrea sa fie a ta.

-Da zic eu apoi ma sperii cand simt doua manute pe mijlocul meu.
Dar inainte de a face vizita elfilor, hai sa ajutam centaurii.

-Desigur. Spun eu. Si ce s-a intmplat? A cui au fost manutele alea ce te-au prins de mijloc? un cnetaur glumet? sau Sabia are maini?

-Sabia. Se pare ca e si putin jucausa, are manutele cat o papusa.
Ma plimb prin palat si observ o multime de statui. Dar nu erau simple statui, ci locuitorii Narniei inghetati, prefacuti in piatra. Ma gandeam cum sa aducem la viata statuile, apoi vad in capul scarilor un leu urias, mai mare decat noi toti. Centaurii il recunoscura si ingenunchiara. M-am inclinat si eu, asteptand.

Ma aplec si eu dar apoi spun:
-Cred ca degeab astptam. Cat despre locuitorii narniei inghetati, stiu cum ii putem dezgheta. Atinge-i cu sabia pe cap s rosteste formulamagica. Apoi ii spun ce formula magica sa rosteasca.
-Faci asa pe rand la fiecare. Spun eu.

-Sanara, e Aslan! ii spun eu
Leul schita un zambet si vorbi catre noi.
-Intr-adevar fiicele lui Oberon si Titania. Sabia ta, Arya poate destrama vraja vrajitoarei, dar nici eu nu am de gand sa stau deoparte.
Cu miscari gratioase de felina sari in mijlocul salii si isi folosi puterea sa aduca la viata statuile. Apoi am urmat si eu sfatul Sanarei, rostind vraja:"Sabie rotitoare, piatra sa devina iarasi carne, raul sa dispara".
Vraja functiona si in curand reusisem sa elibez locuitorii Narniei.
Dupa ce iesim din castel, Aslan ne face semn sa ne oprim, vrand sa vorbeasca cu noi.
-Va multumesc pentru ajutorul dat, vorbi leul cu vocea sa calma. Vreau sa va ofer ceva in schimb, ca ati ajutat Narnia cand era la anaghie. Sanara, iti daruiesc acest brau din argint ce te va proteja de magiile negre, menite sa te mentina captiva in alta dimensiune.
Arya, tie iti dau acest inel.
Un inel facut din argint, cu un fluture in mijloc, aparu pe degetul meu. Fluturasul isi scutura aripile.
-Inelul este un portal catre alte lumi si va indeplini o singura dorinta la doua luni.

-Multumim. Spun eu, facand o reverenta ca de la printesa la rege.

-Ii multumesc si eu, iar dupa ce organizeaza o petrecere ca am invins vrajitoarea am fost rugate sa mai ramanem putin.
Primavara sosise in Narnia.

-Ce bine ca e primavara. Spun eu.

-Da, e placut aici si pomii incep sa isi legene frunzele.
Acestea prind viata formand forme aproape umanesi incep sa danseze. Pasarile le acompaniau ci ciripitul lor, iar faunii cantau vesel din fluiere si nai.

-Oau! E prima data cnad vad fauni. Exclam eu.

-In Narnia duc o viata fericita. Iti aduci aminte de faunul intalnit de Regina Lucy, cand era copil?