Oglinda lui Hades

Enyo

Aflasem ca de curand o matusa din partea tatalui murise acum cateva zile si vrusese sa ma vada. Dar eu nu aflam atunci langa ea, iar aceasta lasase vorba ca era un lucru important sa imi spuna. Nu stiam cum sa ajung la ea, dar apoi mi-am amintit de raul Styx din infern si de Hades, asa ca mi-am facut rucsacul si am pornit la drum.

Zburam si eu spre Raul Styx. Aterizez langa un copac ca sa ma odihnesc putin.

M-am transformat in naga si am inceput sa inot. Dupa ce am parcurs o bucata din rauri am ajuns la un rau ce sa varsa intr-o mare si m-am lasat purtata de val.

Dpa cateva minute imi con tinuam szborul. Ajung si eu la acel rau care se varsa in mare si observ o naga. Cand ma apropii mai mult observ ca era sora lui Kazyz sau cel putin asa mi se parea. Ajung langa ea.
-Salut! Ma bucur sa ne revedem. Ce mai faci?

-Buna Sanara ii raspund eu cu un zambet. Eu sunt bine sau cel putin asa se pare. Sunt intr-o calatorie in drum spre Hades pentru a comunica cu matusa mea care a decedat acum cateva zile. Mi-am zis ca va fi mai usor daca ma transform in naga, astfel parcurg mai usor drumul.
Tu ce faci?

Si eu sunt in drum spre infern. Matusile mele m-au pus sa merg acolo ca sa le aduc niste plante pentru magia neagra. Deci vom merge impreuna.
Apoi stau cateva clipe ganditoare insa apoi oftez.
-ma gandeam ca ar putea fi o cale mai raida dar mi-am dat seama de un impediment. Ma gandeam daca ca Naga te-ai incolaci pe mine si sa zbor cu tine, dar apoi ar fi un impediment si n-as putea zbura. Fie vei fi prea grea, fie imi vei prinde aripile sub trupul tau fie ambele.

-As fi prea grea pentru tine ca naga. Dar hai sa iti propun ceva.
Eu inot repede ca naga asa ca te poti tine de mine. Cand obosesc ma pot transforma in naiada si atunci zbor cu tine. ce spui?

-Bine, sunt de acord. Asa vom face.

Asa ca ne-am continuat calatoria pana am ajuns la o mlastina uriasa. Mirosul iti intorcea stomacul pe dos, iar apa parea periculoasa.
-Stii Sanara, nu stiu cum am putea parcurge mlastina asta.

Zburam peste ea. Stiu ca e un miros oribil dar mai bine asa, decat sa ne otravim sigur innotand.

-Nu sunt dornica sa inot in apa asta scarboasa.
Sanara se ridica la inaltime, apoi cand m-am transformat in naiada, m-a prins Sanara fix inainte sa cad in mlastina.
-Mersi. A fost cat pe ce.

-Cu placere. Tine-ti respiratia. Ii spun eu. Apoi eu incep sa traverez dar mirosul ma dobori insa aveam un plan B un As in maneca. Fac un portal sub noi si in loc sa cadem in apa mlastinii, cadem in portal, care ne traversa pe malul celalalt a mlastinii.

-Bine ii spun tinandu-ma cu o mana de nas. Cand in sfarsit scapam de mlastina, dam peste un loc pustiit.
Miroase a mort. Oare e parfumul lui Hades?

-Poate a demonilor lui. Hades miroase a sulf innecacios.

Rasul ma bufni, imaginandumi-l pe Hades parfumandu-se cu o sticluta cu licid negru si mirosind a sulf.
Am inaintat in zbor, apoi vad un luntras care vaslea de zor.
-Unde mergeti voi? veni vocea acestuia.
Era insusi batranul Charon, cel ce conducea sufletele mortilor.

-Vrem sa traversam pe partea cealalta a raului, sa mergem la Hades. Prietena mea vrea sa stea de vorba cu bunica ei daca se mai poate.

-Nu se poate! racni batranul tafnos.
-Ca de obicei, morocanosule.
Acesta incepu sa rada malefic.
-Daca vreti,bine traversati, da nu va ve-ti mai intoarce.

-E atat de senil . E uituc de la mana la gura. Nici nu isi da seama ca eu deja am fentat legea impusa de Hades de mai bine de 1000 de ori pana acum.

-La ce te astepti de la o gramada de oase? si ne bufni rasul pe amandoua.
Batranul ceda si am intrat in barca, care acum plutea pe Styx.

Priveam cu interes privelistea apoi cand coborim dupa ce ne indepartam putin ii spun:
-Stii, exista un pasaj secret, nu stiu daca ai citit si legenda prin care poti iesi. Conditia este sa nu te uiti inapoi. Daca te uiti inapoi vei fi atacat de magia neagra si ii vei pierde si aceasta sansa de a evada.

-Am inteles. Deci vrei sa o iei inainte? E pentru prima oara cand aici.

-Nu o iau prea mult in fata. Vreau ca sa iti arat drumul.

Am urmato pe Sanara prin pestera neagra si umeda.

Dupa cateva ore de mers pin intuneric, mai mult pipaind, caci n indrazneam sa imi aprind luminile ariplor, nevrand sa atragem atentia asupra noastra, vedem o luminita. Se vedea ca si cum ar fi o alta pestera unde ardea un foc mocnit si cand ne apropiem se auzeau vaiedte ale sufletelor chinuite si rasete ale demonilor ce le chinuiau. Cand ne apropiem si mai mult observam cazanul cu smoala in care faceau bae cateva suflete pazite de niste demoni, la o masa alaturata niste demoni jucxand poker si band wisky, si fumand, iar pe pereti inaltuite alte suflete sub care focul ardea mocnit emanand o caldura dureroasa.

-Yuck!! Ce priveliste urata. Petreci o viata facand numai rau apoi ajungi asa?
Dar totusi unde o fi oglinda aia?
Apoi o camaruta si ii fac semn Sanarei catre ea.